Carnea celulară va fi mult mai dificil de certificat pe piața Uniunii Europene decât în SUA

Pentru prima dată în Statele Unite, două firme din San Francisco au primit aprobare de la Departamentul Agriculturii din SUA pentru a vinde carne de pui crescută în laborator, marcând începutul unei potențiale revoluții alimentare. Carnea de cultură se obține folosind celule animale care sunt crescute în bioreactoare. Spre deosebire însă de SUA, ea va fi mult mai dificil de certificat pe piața din UE, unde reglementările sunt mai restrictive. Un dialog pe această temă cu prof. univ.dr. Dan C. Vodnar, de la USAMV.

Domnule profesor Vodnar, ce calitate nutrițională are carnea derivată din celule în laborator?

Mărturisesc că nu am studiat foarte profund subiectul privind calitatea nutrițională a cărnii celulare, dar având ân vedere că vorbim despre o celulă și celulele au un conținut nutrițional, ea nu poate fi departe de ceea ce ne oferă carnea obținută în mod convențional. Mă referă la aminoacizi și nutrienții de bază.

Dar gustul?

Eu am gustat o carne obșinută din celule de vită, care a fost rezultatul unui proiect de cercetare al unei companii din Singapore, și trebuie să recunosc că nu este impresionantă la gust din punct de vedere al texturii. Personal, ce am gustat nu a fost o carne care să atragă din punct de vedere al texturii. Eu sunt obișnuit cu o anume textură de carne, îmi place să simt fibrele. Dat fiind că această carne celulară nu este crescută pe un țesut de structură sufient de rigid, practic apare această anomalie de gust. Mai există însă o variantă, în care celulele acestea pot fi tipărite prin procedeul de 3D printing și reconstruită carnea strat cu strat. Astfel se poate ajunge la o carne foarte marmorată

Credeți că va fi autorizat tipul acesta de carne și în Europa?

Mult mai greu decât în Singapore, de pildă, unde aproape că nu există reglementare, sau decât în Statele Unite. Probabil că în Europa va fi mult mai greu de introdus pentru că legislația este mai strictă, autoritățile de reglementare sunt mai multe și până treci de ele durează.

Vorbim despre un produs natural?

Este un produs natural, dar făcut în bioreactoare, în tancuri de fermentație și sub supraveghere, la fel cum produci probiotice, de exemplu, sau la fel cum înmulțești orice alt tip de celulă.

Dar e scump?

Dacă vorbim de cercetare, unde materialele oricum costă foarte mult, atunci da, e scump. Am constatat însă că acea companie din Singapore de care vorbeam a adus prețul la 3-4 dolari pe kilogram, ceea ce mi se pare competitiv. Dincolo însă de preț. Nu știu cum va arăta viitorul, dar e clar o chestiune de antrenament, să spunem. Carnea celulară nu poate reprezenta în acest moment o sursă convențională de hrană a populației. E mai mult o zonă de nișă și, un pic, de exclusivitate. Când apare câte un curent de felul acesta sunt mulți care se împotrivesc și alții, mai puțini la început, care merg cu acest curent. În primul rând e nevoie de o educație și aceasta nu o poți face de azi pe mâine, indiferent de rezultatele pe care le obții din cercetare.

Prof. Univ.dr. Dan C. Vodnar este profesor de Gastronomie Moleculară şi Biotehnologii alimentare, USAMV Cluj-Napoca. îl puteți găsi pe Facebook pe grupul Știință cu sare și piper.