Care mai de care…

Un sondaj de Golden Sean. Comandat de BBC. Respondenţi: 12.000 de persoane din 22 de state. Şi nişte concluzii uluitoare. În principal este vorba despre faptul că există o largă percepţie privind inechitatea economică. Bun. Pe de altă parte, însă, există şi un puternic suport pentru capitalismul de piaţă liberă. Tot respondenţii – că cine altcineva?! – spun că nu există alternative la capitalism. Ci, mai degrabă, ajustări în cadrul sistemului, pentru a curge miere şi lapte şi pentru a nu mai exista inechităţi. Tare!

Cifrele rezultate în urma sondajului mi se par din alt punct de vedere relevante. Procentul cel mai mare care consideră că există o gravă inechitate economică în lumea asta sînt spaniolii. 90% dintre ei consideră că inechitatea economică este dată de cauze interne şi externe. 80% dintre respondenţii francezi, sud-coreeni, chilieni şi ruşi sînt de aceeaşi părere. În Statele Unite ale Americii doar două treimi dintre cei care au participat la sondaj se alătură celor care arată cu degetul spre inechităţi, iar în Ghana aceştia se ridică la 50 %. Doar în Australia, Canada, India şi Kenya se consideră că beneficiile sînt distribuite corect.

Poate că aceste cifre nu vi se par relevante. Şi pe bună dreptate. Un asemenea sondaj are o marjă de eroare considerabilă, iar publicul ţintă greu de abordat şi, în orice caz, anevoie de eşantionat, în aşa fel încît să desemneze populaţia reprezentativă. Nu acest aspect vroiam, însă, să-l subliniez. Ci faptul că percepţia inechităţii economice a crescut de la precedentul sondaj mamut (2009) cu 3%. Mult. Chiar foarte mult, dacă ne gîndim la marea masă de oameni care habar n-au de noţiuni minime de economie, dar care percep fenomenul intuitiv. Pe propria spinare, cum ar veni. Sau, în cel mai rău caz, din exemplele negative de proximitate.

În cestiune, îşi dă cu părerea şi inegalabilul Traian Băsescu. Şi constată: „Lumea trece prin schimbări majore”. Asta…de cînd lumea, prietene! Şi: „Astăzi sîntem mai legaţi unii de alţii decît ieri”. Fals. Şi azi, ca şi ieri, existau ţări expansioniste şi colonii. Mai departe, ca să se dea rotund, histrionicul nostru preşedinte ignoră să spună că-l parafrazează pe Napoleon, dar se dă dr. hormonis cauza: „Ceea ce s-a văzut în criza actuală este că, atunci cînd o ţară este răcită, toate celelalte tuşesc”. Concluzia matelotului: „Plătim azi, din punct de vedere economic, preţul unei insuficiente integrări a unor politici esenţialmente fiscale din trecut”. Greşit. Nu trebuia integrat nimic. Ci era de ajuns dacă ţările mari, puternice datorită cuceririlor istorice, ar fi ajuns la un mai mare respect faţă de ţările mici, mereu subjugate şi secătuite.

Ne plîngem şi unii şi alţii. Şi aruncăm vina pe tot felul de fantasmagorii. În loc să participăm activ la ceea ce se întîmplă astăzi în lume. Bunăoară, nimeni n-a remarcat (în orice caz, nu noi!) că la Varşovia a avut loc cel de al II-lea Forum Economic China-Europa Centrală şi de Est. Acolo nu s-a vorbit de inechitate, nici de înlocuirea sau neînlocuirea capitalismului. Ci despre relansare economică, dorinţa Chinei de a importa din zona noastră economică şi de a crea facilităţi pentru a dezvolta afaceri la ei, participare la tîrguri, expoziţii etc. Cei mari (Germania, Franţa, Statele Unite ale Americii, Rusia) au ştiut să se apropie de China. Dacă şi alţii vor proceda ca noi: lipsa comunicării, ignorarea acestei mari pieţe, şi îngîmfarea, vor avea parte de inechitate, înapoiere şi o perpetuă zbatere în corsetul neputinţei economice. Sau vor măslui citate celebre, adaptîndu-le unor situaţii inexistente.