Capcane în spitalele clujene: Infecţiile nosocomiale

Numeroase persoane care optează să se trateze în spitalele şi clinicile clujene se aleg în timpul spitalizării cu diverse infecţii. Din păcate, se pare ca numărul acestor pacienţi este foarte mare, însă nu toate aceste cazuri sînt făcute publice. Datele oficiale arată că numărul infecţiilor intraspitaliceşti raportate din România este cu mult mai mic decît în ţări cu sisteme sanitare incomparabil mai performante. Contactarea acestor infecţii de către pacienţi în timpul spitalizării se datorează pe de o parte indiferenţei cadrelor medicale şi a echipelor manageriale, iar pe de altă parte modului defectuos în care se utilizează şi achiziţionează subsţantele dezinfectante şi sterilizante.

Contrastul între rata infecţiilor nosocomiale (intraspitaliceşti-nota noastră) raportate în România şi rata infecţiilor nosocomiale raportate în alte ţări ale Uniunii Europene este extrem de mare. Dacă la noi rata este de aproximativ 1%, cea raportată în ţările europene este de 10%. Surse medicale clujene susţin că responsabilii din unităţile medicale raportează cît mai puţine cazuri de infectare intraspitalicească, deoarece, în caz contrar, îşi pot pierde posturile.

Printre cauzele care duc la aceste îmbolnăviri pe parcursul spitalizării se numără atît lipsa de responsabilitate a cadrelor medicale şi a echipelor manageriale, cît şi modul defectuos în care se utilizează şi achiziţionează substantele dezinfectante şi sterilizante. Majoritatea unităţilor spitaliceşti clujene achiziţionează biocide care nu îndeplinesc întru totul standardele naţionale şi europene în domeniu. Produsele biocide, aşa cum sînt definite de actele normative, sînt substanţele active şi preparate care conţin una sau mai multe substanţe active, avînd scopul să distrugă, să împiedice, să facă inofensivă şi să prevină acţiunea oricărui organism dăunător, prin mijloace chimice.

Interesele financiare, mai presus decît sănătatea pacienţilor
Sursele medicale susţin că biocidele sînt asigurate în unităţile medicale clujene prin atribuirea de contracte de achiziţie firmelor care oferă substanţele la preţul cel mai mic, preţ care, în multe situaţii, spun specialiştii, este mult mai mare în comparaţie cu alte produse similare, dar de calitate superioară. Acest lucru e posibil deoarece prioritatea responsabililor din spitale nu este de a achiziţiona substanţele cele mai eficiente, ci de a satisface anumite interese personale şi de grup create în jurul acestei activităţi comerciale, în care sînt implicate firme şi personal medical.
Spitalul Clinic Judeţan de Urgenţă Cluj îşi asigură aceste substanţe prin intermediul mai multor furnizori. De la SC Medical Technologies & Research SRL cumpără produsul Cidezyme (detergent enzimatic), de la SC Biosan SRL Cluj-Napoca îşi asigură produsul dezinfectant Cidex OPA, iar de la SC Hexi Pharma CO SRL produsul Clorhexin (antiseptic pentru dezinfecţia tegumentelor). Totodată, de la SC Santomed Impex SRL îşi procură produsele Surfanios Citron– dezinfectant, Aniozyme DD1 şi Anios DVA HPH.

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca cumpără dezinfectatul Surfanios DVA – HPH, Aniosyme DD1 şi Aniosgel de la SC Medisan Com SRL, iar Clorom de la SC G&M 2000 SRL. De la SC Euromedica Inc. Group SRL îşi asigură Perasafe, iar de la SC Intercoop SRL cumpără Gigasept FF.
Spitalul orăşenesc Huedin colaborează cu SC Biosan SRL Cluj-Napoca, de la care cumpără dezinfectant Maxil Sept S şi Maxil Sept ICF(produse de SC Romchim SRL ) şi Promax gresie şi faianţă. Institutul de Oncologie „Prof. Dr. I. Chiricuţă” achiziţionează de la SC Biosan SRL Cluj-Napoca produsul dezinfectant Cidex OPA, de la SC H&C Technologies SRL cumpără produsul Nocolyse. Acesta din urmă nu are testări corespunzătoare pentru aer şi a fost retras de pe piaţă din Franţa. Totodată, institutul îşi asigură produsul Mikrozid de la SC Intercoop SRL.
Specialiştii clujeni în epidemiologie arată că majoritatea biocidelor care sînt folosite de spitalele clujene nu îndeplinesc întru totul standardele naţionale şi europene în domeniu.

De altfel, aceste substanţe nu sînt supuse testării, conform legislaţiei în vigoare (Standardul European EN 14885:2006 şi Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 261/2007 – pentru aplicarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfectarea şi sterilizarea în unităţile sanitare), pentru a se stabili exact concentraţia lor, timpii de acţiune şi la ce suprafeţe pot fi utilizate (pavimente, instrumentar, echipamente medicale etc.).

Specialiştii DSP, indiferenţi faţă de infecţiile intraspitaliceşti
Deficienţele din procesul de achiziţie a biocidelor ar putea fi stopate, dacă Direcţia de Sănătate Publică şi-ar face datoria conform atribuţiilor ce-i revin. Or, din păcate, spun specialiştii, funcţionarii acestei instituţii se limitează, în cadrul controalelor, la verificarea hîrtiilor etichetelor aferente produselor biocide, fără să se aplece asupra calităţii şi eficacităţii reale a substanţelor (raportate la normele naţionale şi europene), respectiv asupra modului de utilizare a acestora, iar acolo unde se constată nereguli, să aplice măsurile legale. Practic, există o lipsă de fermitate a acestei instituţii în verificarea şi sancţionarea drastică a personalului medical din spitale pentru nerespectarea normelor de prevenţie a infecţiilor intaspitaliceşti (în cazul neutilizării adecvate a dezinfectanţilor/sterilizanţilor, mănuşilor, măştilor, costumelor medicale potrivit spaţiilor etc.).
Pe lîngă deficienţele în procesul de achiziţie a biocidelor şi indiferenţa responsabililor din Direcţia de Sănătate Publică, alte cauze care favorizează infecţiile nosocomiale ar fi neconsultarea de către şefii spitalelor a medicilor epidemiologi, dar şi interesele şefilor de secţie de a nu-şi închide porţile şi de a nu pierde pacienţi şi, implicit, bani.

Avem legislaţie, dar nu se aplică
Fostul preşedinte al Comisiei Naţionale de Epidemiologie, profesorul clujean Ioan Bocşan, confirmă că în România se raportează între 1-1,5 la sută rată de infecţii nosocomiale, precizînd că în Statele Unite acest procent este între 10 şi 12 la sută, în timp ce în ţările din UE media este de 10 la sută. „Vina e a conducerilor spitalelor care nu înţeleg că acest indicator trebuie să fie prezentat în mod real. Aceste infecţii nosocomiale ar trebui să fie cel mai important indicator de calitate a actului medical, însă mulţi manageri de spitale sau şefi de secţii nu înţeleg importanţa declarării acestor infecţii şi le ţin ascunse. Cei din clinici trebuie să înţeleagă că nu este o ruşine să raporteze aceste cazuri, ba chiar este un lucru pozitiv”, a declarat profesorul Ioan Bocşan. Epidemiologul clujean spune că indicele de infecţie nosocomială arată disfuncţionalităţile unei unităţi medicale sau ale activităţii personalului. Acestea pot fi înlăturate prin investiţii sau alte măsuri. Or, spune specialistul clujean în epidemiologie, aceste măsuri nu pot fi impuse dacă nu se ştie situaţia reală a infecţiilor.

România beneficiază de o legislaţie extrem de bună în acest domeniu, însă, potrivit profesorului clujean, aceasta nu se aplicată aşa cum ar trebui.
Infecţiile nosocomiale au implicaţii foarte mari asupra sistemului sanitar. Pe lîngă suferinţa suplimentară produsă pacienţilor şi efortul de a rezolva cazul din punct de vedere medical, dezinteresul pentru dezinfectarea şi sterilizarea corespunzătoare (a instrumentarului, aparaturii medicale, sălilor de operaţie şi a spaţiilor destinate actului medical) generează costuri suplimentare în cadrul bugetului sănătăţii, ca urmare a tratamentului costisitor (antibiotice) administrat pacienţilor după contactarea infecţiilor intraspitaliceşti.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, infecţiile contactate în spitale afectează, anual, 5 milioane de pacienţi în Europa şi 1,7 milioane în SUA. Decesele înregistrate ca urmare a acestor infecţii se ridică la 37.000 în Europa şi 100.000 în SUA, indică statistici oficiale, dar cifrele sînt “cu siguranţă subestimate”, după cum a explicat un oficial OMS.

Cele mai recente date arată că infecţiile contactate în spitale afectează circa 10 la sută dintre pacienţii ce trăiesc în ţările dezvoltate şi 15 la sută din pacienţii ce trăiesc în regiunile în curs de dezvoltare. Dar riscul cel mai mare se concentrează în secţiile de terapie intensivă şi de neonatalogie. Chiar şi în ţările bogate ale lumii, trei din zece pacienţi sînt afectaţi de cel puţin o infecţie legată de spital în unităţile de terapie intensivă.
S.P.

Recomandat pentru dvs.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la conținut