Rozariul, o rugăciune minunată

În marile sanctuare mariane ale lumii, devoțiunea dedicată Preasfintei Fecioare Maria cea mai practicată este rugăciunea Rozariului. La Lourdes (1858), tinerei Bernadeta Soubirous Sfânta Fecioară i se arată purtând Rozariul în mâini. La Fatima (1917), celor trei păstorași care au văzut-o, Sfânta Fecioară le-a spus: „Eu sunt Fecioara Rozariului”.

Rozariul a fost rugăciunea preferată a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. El se ruga Rozariul în fiecare zi. În anul 2002, a dedicat acestei rugăciuni o Scrisoare Apostolică și i-a adăugat cinci Mistere „de Lumină”, pe care le-a numit „veriga lipsă” din seria misterelor Rozariului: Misterele de Bucurie, de Durere și de Mărire – fiecare mister fiind o invitație la meditarea unor scene din viața Mântuitorului.

Și alți Pontifi Romani au iubit Rozariul, și numeroși sfinți. Rugăciunea Rozariului este atribuită Sfântului Dominic de Guzman (1170-1221), și apoi, de-a lungul secolelor, a devenit o tradiție răspândită în întreaga Biserică Catolică și în întreaga lume.

Rozariul este o rugăciune simplă, dar atât de eficientă, însă care riscă să fie uitată de noile generații, ce tind să subevalueze frumusețea ei. Ea conține cererea noastră de a fi însoțiți mereu pe drumul vieții de căldura maternă a Mariei, cea care L-a purtat în brațe pe Isus. Neliniștile, preocupările și necazurile vieții provoacă deprimare, creează neliniște, generează angoase, duc la înălțarea unui strigăt de ajutor. A ne adresa Mamei cerești este acel port sigur, care nu dezamăgește niciodată. În rugăciunea Rozariului, Maria este aproape de noi, pentru că meditează cu noi aceleași mistere ale vieții Fiului său, cunoaște suferințele fiecărei inimi umane și, mai ales, mijlocește la Isus pentru mântuirea noastră.

Șiragul Rozariului, care reprezintă circularitatea iubirii dintre Mamă și Fiu, este acel lanț ușor ce-i unește pe Maria, pe Isus și pe cel care se roagă. Acest spațiu circular de iubire supraabundentă cere să fie revărsat asupra altora. De aceea, rugăciunea Rozariului nu este un act egoist, nu este o cerere proprie. Rozariul repetă de mai multe ori rugăciunea Tatăl nostru, unde se face în continuu referire la un „noi” și nu la un „eu”.

Rugăciunea Rozariului constă în depănarea celor cinci decade de bobițe, invocându-se ocrotirea Mamei și duioșia Tatălui. Această rugăciune insistentă devine dulcea repetiție a celui care se adresează spre cel care poate într-adevăr să-l mângâie și să-l întărească. Mulți renunță să recite Rozariul, considerând că este o rugăciune mecanică și obișnuită… Aceștia ar trebui să reflecteze la valoarea acestei rugăciuni, la frumusețea și bogăția legăturii de iubire și de încredere care se creează între Maria și copiii săi, între Isus și fiecare om. Un îndrăgostit repetă în permanență o serie de „litanii” de stimă, de afecțiune și de bucurie față de iubita sa. Această repetiție nu este considerată un lucru plictisitor, ci reprezintă reiterarea gesturilor, cuvintelor și atențiilor ce urmăresc să confirme frumusețea acelei legături de iubire, reprezintă dorința ca relația să fie întărită.

Așadar, recitarea Rozariului este spațiul pentru a trăi această iubire cu Mama noastră din Cer. Ea cunoaște inimile noastre, pentru că o mamă știe ce simte un copil, chiar dacă el nu spune nimic; o mamă își dă seama de starea sufletească a copilului, chiar dacă el zice că totul este bine; o mamă cunoaște ceea ce îl îngrijorează pe copilul său.

A ne ruga Rozariul este și un timp de discernământ. De atâtea ori este benefic să vorbim cu cei din familia noastră și cu cei din jurul nostru, prieteni și cunoscuți. Dar, foarte des, chiar dacă exprimăm ceea ce trăim, ne simțim neînțeleși sau judecați. Cel care recită Rozariul a experimentat măcar o dată în viața sa dragostea și milostivirea Mariei, care mereu ascultă, mereu primește, mângâie, încurajează.

De aceea, a recita Rozariul înseamnă a trăi ca fii, nu ca stăpâni ai propriei vieți. A trăi ca fiu nu este o chestiune de înregistrare într-o condică, ci este experiența zilnică a creștinului care, prin umilința inimii și a minții, recunoaște providența și ocrotirea ce intervin dincolo de eforturile, meritele și dorințele personale.

Rugăciunea Rozariului este acea armă spirituală care trebuie ținută mereu la îndemână pentru a duce lupta împotriva curselor celui rău, care pot fi recunoscute numai prin ochiul credinței.

Preasfânta Maică a Domnului și a fiecărui om cunoaște inimile copiilor săi, le știe durerile, nevoile, năzuințele… vede și primejdiile ce-i împresoară, îi păzește de rău și cu iubire maternă îi călăuzește iar și iar spre Fiul ei, Isus. Prin recitarea Rozariului, sufletul omului este mereu vigilent, pentru că rămâne împreună cu Maria, Maica plină de iubire ce veghează neîncetat asupra fiilor ei.

R.O.