Candidatul USL Aurelia Cristea: Nu se poate să trăim într-un oraş european cu teama că după fiecare colţ de stradă ne aşteaptă un pericol

Candidatul USL în Colegiul 3 pentru Camera Deputaţilor, Aurelia Cristea avertizează că siguranţa cetăţeanului în Cluj-Napoca este tot mai ameninţată de creşterea fenomenului infracţional. Social democrata pune acest lucru pe seama politicilor aplicate de guvernele democrat liberale la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar şi a celorlalte structuri abilitate cu ordinea şi siguranţa publică. În acest context, Aurelia Cristea se angajează ca în cazul în care va deveni deputat va acţiona pentru înlăturarea efectelor ‘’măsurilor umilitoare’’ la care au fost supuse cadrele din instituţiile abilitate cu siguranţa cetăţeanului.

Rep: În ultima vreme, am constatat o creştere a fenomenului infracţional la nivelul municipiului nostru. Cum vă propuneţi să rezolvaţi această problemă care afectează inclusiv locuitorii Colegiului 3 unde candidaţi pentru funcţia de deputat?

Aurelia Cristea: Într-adevăr, am remarcat şi eu din statisticile organelor abilitate că a crescut rata criminalităţii. Clujul a fost unul dintre puţinele oraşe din ţară unde nu îmi era teamă să merg noaptea pe stradă şi vreau să rămînă aşa.

Recent am fost invitată la o întîlnire a rezerviştilor unde, în decurs de 15 minute cît am stat, am aflat cît de multe probleme există în ceea ce priveşte siguranţa cetăţeanului, de care se ştie la nivelul instituţiilor şi nu se face nimic.

În primul rînd, trebuie să ne gîndim care sînt motivele pentru care am ajuns în această situaţie. Lipsa de alternative pentru tineri, veniturile reduse, sărăcia în general au determinat apariţia comportamentului deviant de acest tip, inclusiv creşterea agresivităţii, a violenţei – şi pe stradă, şi în familie. Într-o societate sănătoasă, în care fiecărei categorii sociale i se acordă atenţia cuvenită prin propunerea şi implementarea de politici publice adecvate, nu are cum să se ajungă la astfel de situaţii. Comportamentul deviant este o anomalie socială pe care avem datoria cel puţin morală de a o reduce la minimum. Nu este normal să ne fie teamă să ne lăsăm copiii să se întoarcă singuri de la şcoală de teama de a nu fi deposedaţi de bunuri atunci cînd merg pe stradă. Nu este firesc, de asemenea, să ne fie teamă să ne lăsăm părinţii ori bunicii să circule singuri în mijloacele de transport în comun sau să meargă la piaţă ca nu cumva să se întoarcă acasă fără portofelul în care îşi ţin de cele mai multe ori şi actele. De aceea am vorbit pînă acum în nenumărate ocazii despre soluţii de îmbunătăţire a nivelului de trai – de la creşterea numărului locurilor de muncă, la încurajarea iniţiativei private, creşterea salariului minim la 1.200 de ron, eliminarea impozitării pensiilor ori regîndirea sistemului de asigurări sociale, proiecte pe care eu le voi susţine în calitate de deputat. Pe de altă parte, există problema cadrelor din instituţiile însărcinate cu siguranţa cetăţeanului, pe care Cabinetele Boc le-au umilit ori de cîte ori au avut ocazia. Întîi au început cu reducerea numărului de cadre, motivînd că-s prea multe.

Apoi, sub pretextul că nu sînt bani, guvernele PDL au considerat că poliţiştii, de exemplu, nu mai au nevoie de uniforme sau de hrană. Gîndiţi-vă că oamenii respectivi trebuie să se îmbrace cu aceleaşi haine zi de zi şi mulţi nu au două rînduri din uniforma de vară sau de iarnă. Şi în armată s-a întîmplat la fel, decît să le dea bani pentru îmbrăcăminte, au preferat să-i lase pe militari să meargă la serviciu îmbrăcaţi în civil şi doar la ocazii speciale să poarte uniformele. Cred că a fost o acţiune planificată de decredibilizare a unora dintre cele mai stabile instituţii: poliţia şi armata. Era o onoare să porţi hainele militare, atrăgînd respectul celor din jur, acum e un lux. Văzînd pe stradă oameni în uniforme ale Poliţiei sau Armatei, aveai involuntar sentimentul de siguranţă, şi sînt convinsă că şi o parte dintre cei care intenţionau să comită o infracţiune se gîndeau de două ori înainte. Mai mult, li se cere poliţiştilor de la secţiile locale să patruleze noaptea pe străzi, dar li s-au tăiat banii pentru combustibil. Ajungem în situaţia în care se plimbă cu viteza a doua doar pe străzile din jurul secţiei ca să facă numărul de kilometri, dar fără a fi cu adevărat eficienţi pentru că dacă depăşesc norma de combustibil, sînt pasibili de plată din salariul propriu. Astfel, zonele cu potenţial de risc rămîn de cele mai multe ori neacoperite.

Şi mai este încă un aspect care merită amintit. Din discuţiile cu cetăţenii am aflat la cît de multe abuzuri sînt supuşi din partea poliţiei locale, în contradicţie cu numărul de cazuri soluţionate raportat la numărul de reclamaţii depuse. Am aflat că uneori, timpul de reacţie al poliţiştilor locali depăşeşte adesea 24 de ore. Trebuie să revenim la normalitate. Mi-am luat un angajament personal de a lupta pentru remedierea acestor situaţii aberante pentru că nu se poate să trăim într-un oraş european cu teama că după fiecare colţ de stradă ne aşteaptă un pericol.

Rep: Aţi atins mai devreme o temă sensibilă: cea a situaţiei cadrelor militare. Ce anume credeţi că trebuie făcut pentru aceşti oameni?

Aurelia Cristea: Ca deputat în Parlamentul României, voi milita pentru drepturile legale şi corecte ale cadrelor din Ministerul Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. Obligaţiile noastre în calitate de stat membru NATO este de a ne ridica la cele mai înalte standarde din punct de vedere al tehnicii militare şi pot înţelege investiţii în dotări de ultimă generaţie, dar nu pot înţelege de ce s-au tăiat pensiile militarilor. Cîţi dintre cei din PDL care au votat aceste măsuri fără să se gîndească ştiu ce înseamnă să nu-ţi poţi părăsi domiciliul nici măcar în week-end fără cerere aprobată în prealabil de către superiorul ierarhic? Cunosc personal cazuri în care cadre militare nu au putut merge în altă localitate decît cea de reşedinţă pentru a-şi aduce părinţii la spital şi să le salveze viaţa pentru că altfel ar fi fost consideraţi dezertori. Cum răsplătim sacrificiul acestor oameni? Obligîndu-i să se dezbrace de onoare?
Cred că trebuie să iniţiem un dialog real între aceste instituţii în calitate de prestatori de servicii, cetăţeni în calitate de beneficiari şi cei care distribuie bugetul (Parlament în special) şi asigură sursele de finanţare pentru a fundamenta regîndirea strategiei naţionale de siguranţă publică.

Rep: În calitate de consilier judeţean, care au fost măsurile pe care le-aţi luat pentru îmbunătăţirea siguranţei cetăţeanului?

Aurelia Cristea: Din 11 iunie cînd am devenit consilier judeţean, primul lucru pe care l-am făcut împreună cu ceilalţi consilieri USL a fost să cerem efectuarea unui audit al tuturor comisiilor de specialitate din subordinea Consiliului Judeţean, printre care şi ATOP (Autoritatea Teritorială de Ordine Publică). Nu mică ne-a fost surpriza de a descoperi grave abateri şi chiar deturnări de fonduri. Organele competente au fost deja sesizate pentru efectuarea de cercetări amănunţite. În plus, prin şedinţele de Consiliu, am aprobat rectificări bugetare, acordînd către ATOP fonduri suplimentare pentru motorină, norme de hrană, uniforme – toate acestea fiind necesare derulării activităţii în cele mai bune condiţii. Sînt convinsă că, şi în continuare, siguranţa comunităţii va rămîne una dintre priorităţile colegilor mei din Consiliul Judeţean.

S.P.