Când omul nu mai e Teofil* ci devine pedofil

În contextul unei societăţi bombastice, sclifosită, fandosită şi bolnăvicioasă, hipertrofiată, ce face abuz de falsitate, de fanfaroni şi eclatanţi contrafăcuţi, în care nenaturalul ia locul naturalului, nefirescul locul firescului, în care accentul cade pe teatralism şi cabotinaj, iar tartuferia şi grandilocvenţa sunt ridicate la rang de artă, n-ar trebui să mai mire derapajele care intervin şi sunt proliferate.

Cazul tablagiului ce nutreşte o dragoste bolnăvicioasă faţă de copii, recent deconspirat de colegii cu trese, mi-a adus aminte de filmele americane de odinioară, pe care le vedeam la video-ul închiriat de la amicul cu rudele bogate din Germania. Filme traduse cenzurat de Irina Margareta Nistor şi în care personajul negativ, răufăcătorul, era un poliţai corupt. În final, depravatul sfârşea într-o baie de sânge, cu ţeasta ciuruită sau agăţat ca o halcă de carne într-un abator. Mă întreb retoric dacă episodul poliţistului pedofil n-ar merita un final cu happy-end, în care acestuia să-i fie retezată…pofta anormală şi nefirească pentru prospături. Şi apoi n-are decât să-şi păstreze pofta într-un borcan de murături, înmuiată în formol. Vă mărturisesc că îmi permit să abuzez de acest limbaj flamboiant întrucât mi se pare cel puţin strigător la cer ca cineva să profite de nişte fiinţe nevinovate. Este inadmisibil ca un angajat al Ministerului de Interne să promoveze cu lejeritate şi constant testele psihologice, iar cei care îl evaluează, aşa-zişii specialişti, să nu-l vădească de apucăturile nefireşti. Este impardonabil, iar nu regretabil.

Iarăşi mă întreb de ce poporul cântăreşte diferit aceeaşi acuză, de pedofilie, dar săvârşită de doi oameni cu „job”-uri diferite? Şi, după cum aţi ghicit, mă refer la răspopitul Cristian Pomohaci. De ce infracţiunea rapsodului, recent caterisit, este echivalentă în viziunea „norodului” nerod cu o crimă, iar cea a poliţistului trece aproape neobservată, mediatizarea este cel puţin domoală, iar atitudinea societăţii imorală, nesimţit de tăcută? Ar trebui să înţeleg că abuzarea unui copil este mai puţin şocantă pentru victimă şi urmările nu au acelaşi efect, fiindcă vine din partea unui reprezentant al legii, un „onanist” care încalcă legea cu bună ştiinţă. Şi despre care trebuie să cred că îmi protejează copilul şi nu-l distruge pe viaţă. „Opera et intensa perit”, adică creaţia şi strădania au murit.

*se traduce prin iubirea de Dumnezeu

Cristian FOCŞANU