“Campionatul” jocurilor de spionaj de la ONU

Associated Press
ONU, organizaţia internaţională fondată în numele păcii şi securităţii, este, de asemenea, un focar de spionaj şi operaţiuni clandestine, unde cineva poate foarte bine să-ţi asculte convorbirile şi să-ţi monitorizeze email-urile, sau îţi poate citi discursurile în avans.

Atunci cînd preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a acuzat SUA în Adunarea Generală de anul trecut că a orchestrat atacurile din 11 septembrie, diplomaţii americani nu au fost luaţi prin surprindere şi chiar înainte ca el să-şi încheie discursul incendiar, au părăsit sala în semn de protest şi au fost pregătiţi cu o declaraţie scrisă care condamna comentariile lui. Ca şi cînd SUA au ştiut exact ce intenţiona să spună Ahmadinejad.

Liderii străini descind la New York în fiecare an cu un anturaj de colaboratori şi ofiţeri de securitate. Mulţi nu au fost trimişi pentru a practica diplomaţia şi sînt ofiţeri de informaţii, care au venit să recruteze agenţi în hotelurile şi cafenelele din oraş. Agenţii FBI îi vînează pe spionii din oraş. Ministerul Justiţiei le cere judecătorilor să aprobe interceptări telefonice, iar CIA este în căutarea străinilor care ar putea fi convinşi să dezerteze. Sînt săptămîni frenetice, în special pentru biroul de teren al FBI din Manhattan, unitatea de contraspionaj care răspunde de monitorizarea diplomaţilor străini din oraş.

Este una dintre cele mai sofisticate operaţiuni de culegere de informaţii în SUA şi implică unele dintre programele cele mai extinse de supraveghere electronică ale FBI, potrivit unor foşti oficiali ai serviciilor secrete care au vorbit sub acoperirea anonimatului. Nu este însă un secret pentru ofiţerii de informaţii străini, care sînt abili în sustragerea de la supraveghere.
Foşti oficiali de informaţii au declarat că şi israelienii operează unilateral la New York, creînd de multe ori confuzie. Ei sînt greu de reperat, deoarece intră adesea în ţară sub o altă cetăţenie, aşa cum au procedat în Dubai, cînd agenţi ai Mossadului au ucis un oficial Hamas, folosind paşapoarte false britanic, irlandez şi australian.

MI-6 din Marea Britanie colaborează mai strîns cu SUA, fiind autorizată să opereze la New York, cu condiţia ca informaţiile pe care le colectează să fie împărtăşite cu agenţii americani.
CIA are interdicţie de a culege informaţii interne, dar, avînd în vedere că ONU este considerat teritoriu străin, este autorizată să execute acţiuni sub acoperire. Agenţilor săi li se permite să recruteze străini care să spioneze pentru SUA, un obiectiv principal pentru agenţie în perioada de deschidere a Adunării Generale.

FBI şi CIA se coordonează strîns în timpul Adunării Generale, examinează numele din vizele de intrare în SUA, iar cei care intră în ţară din locuri în care cele două agenţii nu pot opera, cum ar fi Iranul şi Coreea de Nord, fac atractive posibilităţile de recrutare.
Înainte de invazia din Irak din 2003, condusă de SUA, CIA a vizat oficiali irakieni de rang înalt care să dezerteze. O astfel de ţintă a fost Naji Sabri, ministrul de externe al Irakului. Casa Albă a sperat că o va face în timpul Adunării Generale. Mai întîi, CIA a trebuit să se convingă că Sabri intenţiona cu adevărat să-l trădeze pe Saddam Hussein. Avea nevoie de un intermediar, care să facă legătura dintre CIA şi Sabri în schimbul unei sume mari de bani, potrivit unor ofiţeri CIA din anturajul operaţiunii.

În septembrie 2002, Sabri a venit la New York, unde CIA a aranjat o întîlnire cu un fost jurnalist străin, care ulterior s-a mutat în Franţa. Jurnalistul, care a furnizat informaţii serviciilor secrete franceze în trecut, a acţionat ca intermediar pentru o sumă iniţială de 250.000 de dolari, potrivit foştilor oficiali ai CIA. Agenţia a trebuit să se convingă că putea avea încredere în jurnalistul care a pretins că este în relaţii de prietenie cu Sabri, dar care dorea şi o sumă mare de bani, de pînă la 1 milion de dolari. Agenţia s-a bazat pe FBI şi capacitatea sa de ascultare extinsă. Atunci cînd jurnalistul l-a sunat pe Sabri la Misiunea ONU din Irak, FBI-ul a interceptat convorbirea.

Cu ajutorul FBI, CIA a aflat că Sabri îl cunoştea pe jurnalist. Lui Sabri i-a fost dată o listă de întrebări atent elaborate cu privire la programul armelor nucleare al lui Hussein. Sabri a răspuns la fiecare întrebare, afirmînd că Saddam nu a avut niciodată material fisionabil şi că au existat stocuri de arme chimice, dar pe care le-a distrus. CIA a crezut în sinceritatea lui, răspunsurile fiind trimise preşedintelui George W.Bush şi vicepreşedintelui Dick Cheney.

CIA trebuia să ştie şi dacă Sabri intenţiona să dezerteze. Potrivit unui fost oficial al CIA, agenţia a primit răspunsul la 19 septembrie 2002, cînd Sabri s-a adresat Adunării Generale purtînd unul din costumele pe care CIA le-a cumpărat pentru el, semn că intenţiona să-l abandoneze pe Saddam. Dezertarea nu a avut loc însă niciodată. Sabri a plecat din New York, iar mai tîrziu a negat vehement episodul, în mod public, în 2006, după ce NBC a dezvăluit mai multe detalii despre operaţiune.