Calitatea cantității

Vosganian și-a luat ciracii și a trecut cu arme și bagaje la psd-iști, nu din dorința de a cunoaște dogmele acestui partid. Pur și simplu cei șapte magnifici altuiți speră ca la toamnă să prindă și ei un ciucure de la perdea. Urât, jalnic, traseismul politic este drumul cel mai scurt de la un bordel la altul.
Un grup politic devine, până la urmă, tot gloată, dar la cămașă albă. Capacitatea critică și de observare dispare rapid în gloată. Cel din frunte nu este, neapărat, și cel din față. Gloata are viața scurtă, fiindcă încurcă un grup nou apărut. Q.E.D.
★
Am observat, nu numai la scumpa de Veorica, dar și la leșinuț, la unii pontaci și alți tăriceni, o grijă deosebită pentru a rosti corect unii termeni de specialitate, economici, tehnici, de politologie, fără a ști întotdeaua ce înseamnă, nu numai în context, plasați în textele scrise de consilierii care își fac datoria cu onestitate. Impresia generală este, per total, bună, dar nu convinge, fiindcă frazele sunt terne, cu formulări deja tocite emoțional, și de aceea pare,mai degrabă, o sarcină ingrată, de care trebuie să scape. Atunci când teama de cuvinte devine cutumiară, greșelile se țin lanț, izbesc cu bocancii în porțelanuri, și devin anecdote, răutăți colocviale, fac carieră în neștiința cu ciucurași.
Dacă urmează o conferință de presă, pe marginea subiectelor abordate, lucrurile se complică destul de mult, anorexia prestației oratorice este vizibilă: „conferențiarul” devine vizibil neliniștit, nervos, suspicios, plimbă niște ochi care se injectează repede, pentru a nominaliza primejdia, iar răspunsurile sunt de o uluitoare candoare, ce îl demască repede, ca pe unul ce cunoaște vag conținutul monologului oficial, sau este paralel cu acesta.
De la impertinentul „altă întrebare?” ce dovedește nu numai grobianism funciar, dar și disconfortul interlocutorului care știe că a comis un abuz, o porcărie și până la: „Am să îl rog pe domnul consilier să vă dea detalii, mulțumesc, la revedere!” este lungul drum al politicianului român, picat cu hârzobul peste acoperișul unei sere.
Lucrurile devin al dracului de neplăcute, în plenul parlamentar, când trebuie să răspundă ad-hoc la niște întrebări, ori să contracareze afirmații dinamitarde. Schimbarea este totală, completă, de la trist până la jalnic: vocii îi tremură genunchii, după trei-patru cuvinte intervine acel „ăăăă” extrem de contagios, definitoriu pentru profundele găuri din cașcavalul celui de al II-lea sistem de semnalizare și cașexia fondului de principal de cuvinte.
Ei sunt cei care ne decid viitorul lor. Nici o secundă nu le pasă de cei care i-au votat, i-au ales.
Avem vești bune: Curtea Constituțională, se pare că, va considera Constituția… neconstituțională!