Bucea a sărbătorit 235 de ani ai Bisericuței și credinței strămoșești

Se spune că Dumnezeu i-a învrednicit pe cele șapte familii care trăiau aici cu 235 de ani în urmă să-și construiască această bisericuță din lemn și piatră ca un lăcaș sacru al credinței lor ortodoxe. Și, cu pricepere și multă chibzuință, lăcașul de rugăciune a primit botezul Domnului.

Duminică, întreaga comunitate de la poarta vestică a județului nostru a fost în mare și aleasă sărbătoare prilejuită de finalizarea amplului proces de reabilitare a lăcașului sfânt, monument istoric, dar și a întregii zone în care este amplasată din anul 1791.

La acest eveniment a fost prezentă toată suflarea acestui frumos și liniștit sat care a fost supranumit de preotul Mircea Dejeu și profesorul Cristian Claudiu Filip „Satul de la poarta veșniciei” în valoroasa lor monografie apărută în anul 2023. A fost o sărbătoare a tuturor generațiilor de aici, a portului popular și a credinței prin rugăciune.

Bucuria de a-l avea prezent la Liturghia Arhierească pe Preasfințitul Episcop-Vicar, Samuel Bistrițeanul, a fost vădită și prin faptul că a fost așteptat și rugat să urce în caleașca vremurilor, alături de primarul comunei Negreni, Dorin Manea, în urma unor călăreți și cai de o mare valoare și frumusețe.

La slujba de Sfințire a participat un sobor de preoți, iar Liturghia Arhierească s-a desfășurat în curtea Casei de Cultură, lăcaș care a cunoscut un amplu proces de modernizare prin schimbarea geamurilor, acoperișului, zugrăveli și culori noi, la fel ca și scena din aer liber unde au urcat Preasfințitul Episcop-Vicar și preoții ce au săvârșit binecuvântarea momentului aniversar și slujba de duminică.

Învățături duhovnicești și distincții speciale

În acest cadru, PS Episcop-Vicar Samuel Bistrițeanul a vorbit despre credința înaintașilor… subliniind că duminica este închinată sfințirii lui Dumnezeu. Apoi a vorbit despre eșecuri, sinceritate, credință, fapta bună, sârguință, cunoștință, înfrânare, răbdare, evlavie și iubirea frățească.

Un mare spațiu din viața duhovnicească l-a rezervat rugăciunii și postului, dat fiind faptul că ne aflăm în postul Sfintei Marii… rugăciunea și postul trebuie practicate ambele simultan… trebuie să rezistăm, să facem față ispitelor. Apoi s-au rugat pentru ctitorii acestui lăcaș sfânt, pentru eroii neamului din toate vremurile, pentru binele țării și al poporului său, și nu numai.

În finalul slujbei la care au participat sute de locuitori tineri și vârstnici, PS Episcop-Vicar a felicitat conducerea comunei, pe tânărul preot paroh, Liviu Agrijan, oferindu-i Brâul albastru din partea ÎPS Mitropolit Andrei și diplomă de onoare din partea Episcopiei pentru comunitatea locală, care a ascultat și un adevărat program de piese muzicale tematice prezentate de tinerii interpreți din ansamblul „Cununa Crișului” și membrii din corul bărbătesc „Craii Măgurii”, în care sunt membri activi și preoții Mircea Dejeu și Liviu Agrijan.

Istoria și jertfa din spatele monumentului din 1791

Luând cuvântul la sfârșitul slujbei, preotul Liviu Agrijan a prezentat întregul proces al lucrărilor de fortificare a Bisericii de lemn din 1791, spunând că …sărbătorim 235 de ani de rugăciune, de binecuvântări, de cereri și de bucurii. 235 de ani în care oameni de toate vârstele și din toate generațiile și-au plecat genunchii la altarul străbun și au învățat să-L iubească pe Cel ce dă viață. Cele două veacuri de existență a lăcașului sacru nu înseamnă bătrânețe, ci dovada că Dumnezeu rămâne credincios oamenilor care Îi rămân credincioși.

Au ridicat-o nu doar din lemn și piatră, ci din credință, din jertfă și din nădejde. Poate că mâinile care au cioplit aceste bârne erau aspre de muncă. Poate că ochii celor care au ridicat-o erau rugăciunile, lacrimile, nădejdile și bucuriile celor care au trecut pragul acestei biserici.

În acest timp îmi îndrept, cu smerenie și aleasă prețuire, gândul de recunoștință către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care a binecuvântat buna desfășurare a acestui moment aniversar.

De asemenea, aduc alese mulțumiri și fiască recunoștință Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei noastre, care a încununat sărbătoarea prin prezență și prin rugăciune și a făcut ca bucuria noastră să fie deplină.

Preasfinția Voastră, vă rugăm să primiți, din partea credincioșilor din Bucea, această mică bisericuță de lemn, copie a bisericii noastre străbune, ca semn al dragostei și recunoștinței noastre și ca amintire a acestei zile însemnate.

De asemenea, se cuvine să mulțumesc Preacucernicului Părinte Protopop și tuturor preoților împreună-slujitori care au răspuns chemării noastre și s-au făcut părtași la bucuria noastră.

Gând de mulțumire și de recunoștință aduc și părintelui Mircea Dejeu pentru buna colaborare și pentru că, la rându-i, a pus umărul și osteneala la întreținerea acestui lăcaș, de-a lungul vremii.

Cu aleasă recunoștință, doresc să mulțumesc Consiliului și Comitetului Parohial, alături de care am chibzuit și ne-am sfătuit asupra tuturor lucrărilor și rânduielilor care au făcut posibilă această zi. Le mulțumesc pentru sprijin, pentru disponibilitate, pentru osteneală și, mai ales, pentru faptul că au înțeles că o lucrare de asemenea însemnătate se împlinește prin bună înțelegere, prin sfat și prin împreună-lucrare. Fiecare a adus câte ceva din timpul, priceperea și dăruirea sa, iar pentru toate acestea le sunt profund recunoscător.

O moștenire restaurată prin efort comun

Pictura, realizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost refăcută în anul 1880 de pictorul Dionisie Iuga și se păstrează până astăzi. De-a lungul timpului, biserica a fost îngrijită și păstrată de preoții și credincioșii satului.

În acest an, cu ajutorul lui Dumnezeu, credincioșii din Bucea au pus mâna și umărul pentru a o pune din nou în valoare. S-au făcut lucrări la învelitoarea de șindrilă, întreaga biserică a fost impregnată cu ulei pentru a-i proteja lemnul. A fost realizat un sistem de captare a apelor pluviale, menit să apere temelia bisericii, fundația a fost recondiționată, iar trotuarele și platoul din fața lăcașului au fost amenajate.

Au fost rânduite și înfrumusețate scările care urcă spre biserică, prevăzute cu mână curentă, iluminat nocturn și bănci pentru odihna celor care urcă spre acest loc binecuvântat. A fost curățată și degajată de vegetație partea dreaptă a dealului bisericii, au fost aranjate cele două troițe din curtea monumentului, s-a consolidat poarta de la intrare și s-a realizat gardul din lemn, acoperit cu șindrilă, care întregește frumusețea și specificul acestui lăcaș de patrimoniu.

De asemenea, în partea de sus a cimitirului a fost amenajată o parcare care să poată deservi evenimentele bisericii și ale cimitirului.

Acum, la acest ceas aniversar, primul și cel mai înalt gând de mulțumire îl îndreptăm către Preamilostivul Dumnezeu, Cel care a păstrat această biserică peste vremuri și ne-a învrednicit să ajungem împreună la această zi. Îi mulțumim pentru toate momentele de rugăciune, pentru osteneala care a rodit și, mai ales, pentru bucuria sfântă de a ne afla astăzi împreună, în comuniune, în jurul altarului străbun.

Îi mulțumim, de asemenea, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea și mijlocitoarea noastră, sub al cărei acoperământ s-au adunat, vreme de 235 de ani…

Un cuvânt de aleasă recunoștință se cuvine să adresez Primăriei Comunei Negreni, domnului primar Dorin Manea și Consiliului Local, pentru buna colaborare și sprijinul pe care ni l-au arătat. În mod deosebit, îi mulțumesc domnului primar pentru deschiderea, încrederea și bunăvoința pe care le-am găsit întotdeauna din partea Domniei Sale, încă de la venirea mea ca preot în această comunitate.

Tinerii, doamnele și bărbații satului-sufletul lucrărilor

Și poate că, la acest ceas de sărbătoare, unul dintre cele mai frumoase motive de bucurie pentru mine este faptul că mă aflu înconjurat de tineri. De aceea, un cuvânt aparte și o mulțumire pe măsură se cuvin tinerilor din Bucea, care, în aceste zile și nu numai, au fost mereu aproape de biserică și de tot ceea ce s-a lucrat aici.

Au venit zi de zi, cu o râvnă care m-a bucurat și m-a încurajat, au pus mâna, au muncit, au ridicat, au curățat, au așezat și au făcut tot ceea ce era nevoie. Nu puțini au fost și, poate cel mai frumos lucru, nu au venit pentru că trebuia, ci pentru că au simțit că această biserică este și a lor.

Un cuvânt aparte de recunoștință se cuvine și doamnelor din parohia noastră, care s-au ostenit alături de noi, atât la lucrările de aici, cât și la pregătirea mesei festive de astăzi. Le mulțumesc pentru hărnicia, răbdarea și dăruirea lor, pentru toate acele osteneli care, de multe ori, rămân nevăzute, dar fără de care această lucrare nu ar fi fost deplină…

Un cuvânt de aleasă recunoștință îl rostesc pentru bărbații din parohia noastră, care au înțeles că dragostea pentru biserică se măsoară nu numai în cuvinte, ci și în osteneala mâinilor. Au fost aici zi de zi, au pus umărul, au lucrat cu râvnă și au dăruit din timpul și puterea lor, fără să socotească osteneala.

Ostenelile lor rămân aici, în lemnul bisericii, în curtea ei și în fiecare lucru așezat cu grijă. Iar peste ani, când poate mâinile noastre nu vor mai fi, această biserică va păstra mărturia acestor zile.

Mulțumesc, de asemenea, tuturor sponsorilor și binefăcătorilor care ne-au sprijinit în această lucrare. Fiecare gest de dărnicie și fiecare ajutor au însemnat o parte din ceea ce se vede astăzi.

Înainte de a încheia, îngăduiți-mi să așez înaintea tuturor un gând de aleasă recunoștință pentru prezența din această zi: oficialităților civile și militare, grupului de cântăreți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, care a înfrumusețat slujba prin cântare, și celorlalte grupuri ale parohiei noastre: Craii Măgurii, Cununa Craiului, corul parohiei, dar și grupului de copilași din parohia Bulz, pe care îi vom asculta în cele ce urmează, și tuturor creștinilor de aproape și de departe. Fiecare prezență, fiecare rugăciune, fiecare osteneală și fiecare inimă deschisă au adăugat ceva la frumusețea acestei zile. Dumnezeu să răsplătească tuturor cu pace, cu sănătate și cu bucuria de a vedea roadele binelui săvârșit.

Slujba s-a încheiat cu masa comună la care au participat sute de persoane, bucurându-se de un gustos meniu de post, de apă plată, minerală, cafea și sucuri, agapa fiind găzduită de sala de evenimente, înnoită, a Casei de Cultură din frumosul centru al Satului de la Poarta veșniciei.

Dumitru VATAU