Bruxelles-ul demontează clişeele imigraţiei

El Pais

Comisia Europeană a demonstrat cu cifre şi argumente că numărul cetăţenilor comunitari inactivi de vîrstă majoră care rezidă în altă ţară membră reprezintă doar 1% din întreaga populaţie a UE: circa 5 milioane de persoane, dintre care 13% sînt studenţi.

Liderii instituţiilor comunitare sînt îngrijoraţi de discursul antiimigraţie al multor guvernanţi alimentat de actuala criză. Tentaţia de a da vina pe străini pentru problemele statului bunăstării se îndreaptă acum nu doar împotriva imigranţilor din terţe ţări, ci şi împotriva comunitarilor, mai ales a românilor şi a bulgarilor. Preşedintele CE, Herman Van Rompuy, a sintetizat aceste temeri recunoscînd că alegerile europene din mai anul viitor vor fi “extrem de dificile” din cauza riscului ca partidele eurofobe să capitalizeze nemulţumirea populaţiei. Prin urmare Comisia a decis să facă lumină privind această dezbatere atît de propice demagogiei.

Raportul UE demonstrează cu date din diferite surse oficiale că ponderea populaţiei inactive care îngrijorează atît de mult Marea Britanie, Germania, Olanda sau Austria, este mai mult decît redusă. Paradoxal, ţările cu cel mai mare procent de străini comunitari fără un loc de muncă (Luxemburg cu 14% şi Cipru cu 4%) aproape că nu şi-au făcut auzite glasurile în această dezbatere. Raportul nu discriminează în funcţie de naţionalităţi şi probabil că românii şi bulgarii nu formează grosul colectivului, care reuneşte şomeri, studenţi, pensionari, persoane cu dizabilităţi etc.

Raportul este totuşi de acord că afluxul de cetăţeni dintr-o ţară spre alte ţări a crescut. În toată UE ponderea altor cetăţeni comunitari s-a dublat în ultimul deceniu, atingînd 2,6% din populaţie, un nivel încă modest. Documentul constată şi că state cu indici înalţi de ocupare a forţei de muncă, precum Austria şi Marea Britanie, au înregistrat “fluxuri mai mari de imigranţi, comparativ cu alte ţări cu indici mai mici”.

De aici încolo încep paradoxurile. În Marea Britanie, doar 1% din comunitarii inactivi percep ajutoare de la stat, faţă de 4% din cei naţionali. În Olanda procentul este egal. Iar jumătate dintre cei inactivi rezidă de peste 10 ani în ţară, fapt ce demontează mitul noilor veniţi impulsionaţi de criză. Cifrele arată astfel că dezbaterea este mai mult ideologică decît bazată pe realitate. Guvernul britanic abordează problema şi din perspectiva avîntului electoral luat de partidul ultranaţionalist UKIP, care a făcut din ura faţă de străini principalul său port-drapel.

Dincolo de şomaj, restul indicatorilor arată o pondere net inferioară a cetăţenilor comunitari. Cheltuielile încadrate la capitolul prestaţii necontributive (suplimente de pensie, alocaţii de şomaj şi alte rente minime) reprezintă doar 5% în majoritatea statelor (în altele sînt mai mici de 1%). Sistemul medical este un alt acquis pe care unii comunitari îl văd ameninţat prin esenţa însăşi a proiectului european: libera circulaţie între frontiere. Datele pe care le prezintă Comisia arată că doar 0,2% din cheltuieli sînt alocate pentru sănătate.