Brambureala preelectorală

Radu VIDA

Cel puţin aşa pare: e o vînzoleală bezmetică, mişcările par haotice pentru că, vedeţi bine, partidele opintesc, candidaţii se înghesuie, iar electoratul…

Să le luăm pe rînd.
Toată lumea a furat startul. O meteahnă generală, nesancţionată de nimeni, nici măcar de oprobriul electoratului. De ce? Pur şi simplu pentru că încă nu ne-am obişnuit să respectăm legea. Iar îngăduinţa de genul „se poate şi aşa” se insinuează în toate mediile. Partidele au propus candidaţi pe care i-au anunţat „discret”, urmînd ca baloanele, discursurile şi pomana culinară să se desfăşoare după ce toate aranjamentele, permutările şi combinaţiile au fost epuizate. Pe de altă parte, candidaţii îşi aranjează ploile şi aşteaptă vînt bun din pupa. Se fac pariuri, se aduc laude sau jigniri, ca şi cînd astea ar fi cele mai normale lucruri din lumea asta. Acum se aleg cu adevărat cei care n-au făcut gafe politice, dar au fost activi, politicienii care au ştiut să ţină un just echilibru, dar să şi iniţieze proiecte care să fie în folosul comunităţilor.

În acest peisaj aparent haotic, o serie de inconveniente vin să accentueze posibila degringoladă a unor alegeri locale. Autoritatea Electorală Permanentă a început să se plîngă: n-are personal! Lipsesc, cu alte cuvinte, 260 de experţi şi 160 de operatori de calculatoare! În acest caz, semnul exclamării se justifică nu numai din punct de vedere gramatical, ci şi ca o perpetuă mirare la ceea ce se întîmplă. Putem spune că am ajuns pe ultima sută de metri şi ne trezim că, iată, nu avem ba ştampile, ba suficienţi oameni instruiţi, ba operatori calculatoare pentru sălile în care se vor desfăşura alegerile. Sigur, se caută oameni, se încearcă specializări şi reciclări, se fac promisiuni, dar nu se prea găsesc amatori. Cu toate că munca prestată la alegeri se plăteşte, chiar şi experţii care s-ar înhămat la o astfel de activitate încearcă să se eschiveze de la birocraţia excesivă.

În… spatele cortinei electorale pregătirile au început. Şi, cu toate acestea, nu pare nimic în ordine. Ba – lucru foarte grav – politicieni de frunte, care, în mod normal, ar trebui să sancţioneze derapajele, ignoră respectarea legii şi, într-o veselie, cum se spune, fac presiuni asupra celor care decid formele de manifestare în alegerilor locale. Liberalii presează Curtea Constituţională pentru alegeri cu două tururi de scrutin, social-democraţii marşează doar pe un singur tur. Şi asta – în prag de alegeri! Tot felul de inşi, vopsiţi în culorile partidelor mai mult sau mai puţin istorice, se dau independenţi, încercînd să „facă uitate” neîmplinirile trecutului. Şi să se dea mai uscaţi şi mai curaţi decît reclamele penibile de la televiziunile de nişă.

Am lăsat intenţionat la sfîrşit electoratul. Pentru că, pînă la urmă, este cel mai important element din întreaga ecuaţie a alegerilor. Şi se cuvine să spunem că, în aceste condiţii, ar trebui mai mult respectat. Atît în cea ce priveşte neîncălcarea legii (cu toate că – e drept – nici electoratul nu se omoară să nu crîcnească în faţa literei şi spiritului de disciplinare a vieţii sociale şi politice), cît şi în ceea ce priveşte dezideratele şi doleanţele masei de alegători. Dau un singur exemplu: majoritatea populaţiei nu vrea o moschee şi nici biserica neamului, dar lucrurile sînt aranjate şi construcţiile îşi urmează cursul. Pe de altă parte, marea majoritate a electoratului (clujean) vrea extinderea clădirii bibliotecii universitare, dar politicienii candidaţi nu eliberează calea spre realizarea acestui deziderat. Ce se întîmplă în aceste cazuri cu electoratul? Din păcate, lehamitea îşi extinde şi mai mult teritoriul şi, cu siguranţă, vor fi mai puţini alegători la urne. Ceea ce nu e bine nici pentru electorat şi nici pentru bruma de legitimitate a viitorilor aleşi care, în următorii ani, trebuie să facă şi să dreagă.
Am spus.