Bode și Zdreanță

Am fost învățați încă de mici că în țara asta se fură. Pe vremuri, nu era copil care să nu recite pe de rost poezia cu Zdreanță, cel cu ochii de faianță, prins la furat în cotețul găinilor și potolit de gospodină cu un ou fierbinte înghițit pe nerăsuflate de neastâmpăratul cățel. Și, mai era una, și mai celebră, cu unul creț ce fura rațe din coteț, și prins cu ea în gură și cu ou-n buzunar, era târât la Sfatul Popular. Morala era că, da, se fură, dar și că hoțul era pedepsit, sau dat pe mâna autorităților.

În credința populară, un obiect furat e miraculos. Fetelor de măritat li se spune să fure busuioc de la preot, de Bobotează, să-și viseze ursitul. Apoi, tot așa, trebuie să știm că vița de vie dă rod bun, numai dacă primul butac sădit e furat. Că primul roi de albine trebuie împrumutat, al doilea cumpărat și al treilea furat, sau că iarba-fiarelor culeasă în noaptea de Sânziene trebuie purtată la brâu de tâlhari, deoarece poate descuia orice lacăt. Iubiții își fură săruturi și se privesc pe furiș. La nuntă, mireasa se fură.

Să vă mai zic?

Ni se mai spune că dacă nou-născutul e grav bolnav, acesta e furat și dus într-o casă cu copiii mulți și sănătoși, pentru ca mai apoi să fie răscumpărat de propria familia.

Aproape de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, ielele fură somnul copiilor dacă perdelele de la ferestre nu sunt trase. De Sfântul Ilie, vrăjitorii fură miere pentru farmecele de dragoste, iar mortului i se fură legătura de la picioare pentru farmece. Vrăjitoarele sunt în stare să fure inima cuiva prin descântece de dragoste sau pot orbi pe cineva furându-i ochii.

Fapta, în cazul celor descrise mai sus, nu e aspru pedepsită, și, ce să zic, pe bună dreptate. Dar, dacă un elev copiază la examen, și asta e un alt fel de furt, este scos din clasă, și lăsat corigent, repetent, sau mai știu eu ce. Dacă furi din magazin sau din case, te ia poliția și te bagă la zdup. Dacă furi din fabrică, rămâi fără serviciu, și foarte probabil să te alegi și cu un dosar penal.

Stați, că se fură și în stil și mai mare. Se fură dealuri, se fură fabrici, se fură zăcăminte și se fură țări cu totul. Și, aici, parcă pedepsele nu mai sunt ce ar trebui să fie, sau nici măcar nu se mai pomenește de vreo vină. Că, la case mari, e liber la furat, de regulă.

Mai nou, sunt la modă furturile intelectuale. Și cazul plagiatului de care este acuzat actualul ministru Lucian Bode este unul dintre ele. Plecând de la investigația jurnalistei Emilia Șercan, o comisie a Universității Babeș-Bolyai a decis, nici mai mult nici mai puțin, că teza de doctorat a ministrului este ”profund viciată” de abaterile etice constatate în analiza acesteia. UBB a făcut o chestie care s-a încadra în ceea ce se cheamă a împăca și capra și varza. Adică, a constatat, fără echivoc, plagiatul grosolan, dar s-a ferit să concluzioneze că titlul de doctor obținut astfel trebuie retras urgent și că autorul trebuie tras la răspundere. Nu, n-a făcut asta, ci, prevalându-se de prevederile unei legi, care nu permite sancționarea cuiva care nu este membru al comunității academice sau de cercetare, s-a mulțumit să recomande hoțului doar corectarea lacunelor existente, în condițiile în care, doamne iartă-mă, acestea sunt evidențiate în aproape 20 la sută din textul integral al tezei. Mă scuzați, dar cum adică să rectifice prostiile făcute? E o faptă deja comisă și pentru asta trebuie să plătească, nu pentru că i-a ieșit lucrarea prost!

Poziționarea UBB în acest caz aduce, mai degrabă, cu o încercare de minimalizare a furtului dovedit, cu o plasare de partea plagiatorului, nu a integrității academice. Și mai mult, deși e de lăudat verdictul dat, UBB mai are de spălat un obraz gros, atât timp cât nu ia măsuri și nu îi exclude din școala doctorală pe cei care au fost complicii plagiatorului.

Până la urmă, furtul e furt, și atât, și, în teorie, ar trebui pedepsit ca atare. Fie că cel dovedit hoț a dobândit foloase materiale, fie că își atribuie o proprietate intelectuală, trebuie pedepsit cum se cuvine. Așa cum au pățit și Zdreanță, și cel creț cu rața din coteț.