Biserica de lemn din Ticu, cel mai vechi monument religios, de lemn, din Cluj

Cea mai veche biserică de lemn din județul Cluj, aflată încă în folosință, este cea din Ticu, sat de aparține de comuna Aghireșu. Lăcașul este ridicat în 1641 și are hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

Edificiul este valoros datorită vechimii sale, pentru menținerea relativ nealterată a înfățișării originale, dar și pentru că și-a păstrat neîntrerupt menirea, aceea de a aduna comunitatea pentru a se închina lui Dumnezeu.

Satul Ticu este menționat în documente încă din secolul al XVI-lea și numără mai puțin de 40 de credincioși ortodocși. Trebuie menționat că la finalul secolului al XVIII-lea, parohia a devenit greco-catolică pentru un timp. Indiferent cărei confesiuni i-a aparținut, comunitatea nu și-a abandonat niciodată lăcașul de cult ca să-și ridice altul mai impunător, de zid.

Edificiul a primit pictură interioară în anul 1827, an care apare pe Evanghelia pe care Hristos o ține în mână la iconostas, deasupra ușilor împărătești. Poposind în cursul anilor ‘70 aici, anumiți cercetători, precum Ioana Cristache Panait sau Ioan Toșa, atribuie lucrarea, prin comparație stilistică, lui Dimitrie Ispas din Gilău și găsesc inscripția „ano domini 1641 v(b)acon zidirii”.

Biserica prezintă câteva din caracteristicile specifice edificiilor foarte vechi: dimensiuni mici, turn care nu este înalt, absida altarului nedecroșată (pereții nu sunt retrași față de cei ai naosului) și lipsa pridvorului. Construită din bârne masive de stejar, îmbinate în coadă de rândunică și cheotoare dreaptă, pe o fundație de piatră, biserica prezintă un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos și naos și un altar neretras (în trei laturi), care este tăvănit.

Edificiul din Ticu este printre puținele exemple unde iconostasul nu este amplasat în locul îmbinării bârnelor naosului cu ale altarului, ci mai în față, spre naos, bârnele naosului continuându-se în altar. Este vorba de o etapă în evoluția planimetrică a bisericilor de lemn, când meșterii nu stăpâneau încă tehnica îmbinării în același loc a bârnelor celor trei componente: altar, iconostas și naos. Pronaosul este tăvănit, de pe grinzile tavanului ridicându-se stâlpii turnului clopotniță, cu galerie deschisă și coif octogonal. Acoperișul din șindrilă este unitar pentru toată construcția, având o streașină largă.

La Ticu nu lipsește decorul sculptat, contribuind la sporirea importanței monumentului. Pășim mai întâi pe sub vechea poartă de acces în cimitir, împodobită cu motive sculptate precum torsada, vrejul vegetal și o rozetă, în axul central. Apoi, îndreptându-ne spre biserică, observăm consolele exterioare tăiate mărunt, coborând până la mijlocul pereților. Ancadramentul ușii de intrare în lăcaș, deteriorat în partea stângă, a fost frumos decorat cu motivul funiei răsucite (torsada). În interior, arcul dublou al bolții naosului prezintă un profil sculptat frumos.

Edificiul a primit un veșmânt de pictură ce poate fi datat la 1827 și atribuit lui Dimitrie Ispas. La exterior, încadrând ușa de acces în biserică, se mai păstrează urme vagi de pictură pe pânză, înfățișând probabil pe cei doi Arhangheli, Mihail și Gavril. În pronaos, alături de șirul mucenițelor, găsim reprezentată obișnuita temă a Fecioarelor înțelepte și a celor nebune, cele înțelepte fiind scoase în evidență prin veșmintele tradiționale pe care le poartă. Deasupra ușii de ieșire, pictorul l-a înfățișat pe Profetul Iona înghițit de balenă, iar în casetele dreptunghiulare ale tavanului, Ispas a pictat diverse motive florale. În naos se mai păstrează scene din Ciclul Hristologic, pe bolta naosului, în timp ce în partea inferioară a pereților pictura este deteriorată.

Iconostasul prezintă pictură pe două registre: Iisus cu apostolii în primul registru și apoi o Răstignire. Partea inferioară a iconostasului a fost înlocuită, astfel că nu știm dacă inițial existau două goluri de uși, nici cum arătau ușile împărătești. În altar mai zărim scena Prohodului Domnului, sfinți părinți și Iisus în potir.

În patrimoniul bisericii se mai păstrează icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea. Iisus Pantocrator, respectiv Maica Domnului cu Pruncul și proorocii, aparținând aceluiași pictor, pot fi datate la 1741, prin inscripția de pe Evanghelia pe care o ține Hristos în mână. Se adaugă un Arhanghel Mihail. O icoană pe sticlă reprezentându-i pe Constantin și Elena se află la Cluj-Napoca, în colecția Muzeului Mitropoliei.

Monumentul a suferit, în timp, unele intervenții consemnate în arhiva parohiei. Pictura, afectată de numeroase zgârieturi și de infiltrarea apei prin acoperiș, necesită o intervenție, mai ales la nivelul bolții naosului, pentru repunerea în valoare a fragmentelor rămase din opera lui Dimitrie Ispas. La începutul secolului XX, peretele ce despărțea pronaosul de naos a fost înlăturat pentru a fi adăugat un cor, moment în care este posibil să se fi pierdut o posibilă inscripție realizată de pictor. Altfel, construcția se prezintă în stare bună, atât la nivelul acoperișului, cât și la cel al bazei și pereților, fiind un monument îngrijit. Preotul paroh Marius Moldovan a reușit în 2010 să adune bani din donații pentru refacerea acoperișului din șindrilă, care nu mai fusese schimbată din 1975, realizând și lucrări la incinta ce înconjoară cimitirul.

Un lăcaș atât de prețios precum cel de la Ticu merită o restaurare pe măsura locului pe care îl ocupă în patrimoniul național.

Consuela BENDEA,
consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
CJCPCT Cluj