Birocraţia: la ei!

Ne plângem mereu că nu mai încăpem de cei care, aparent, taie frunze la câini. Se fac că muncesc, sunt acrituri de zile mari, pe care-i plătim noi, cei care facem un ban din ce-o fi, sunt aroganţi şi fac totul pentru ca lucrurile să meargă cât se poate de greu.
Bugetarii…
Am mai avut… onoarea să scriu despre ei. Şi nu în termeni măgulitori. Am încercat, însă, întotdeauna, să păstrez un echilibru între ceea ce trebuie şi ceea ce există. Între cei care se fac şi cei care, realmente, sunt de neînlocuit.
Guvernele responsabile încearcă, şi ele, să păstreze balanţa în echilibru. Cu toate că, nu o dată, birocraţia, prin legile ei nescrise, se umflă, creşte, încearcă să distrugă tot, şi dă pe-afară. De fiecare dată, tot factorii decizionali restabilesc echilibrul. Şi fac ca viaţa să fie suportabilă, iar bugetarii şi, mai ales, funcţionarii să se regăsească acolo unde chiar este nevoie de ei.
Sigur că este greu să ne uităm peste gard.
Avem problemele noastre. Nu puţine! Şi din această cauză, ni se pare că pe acolo, pe unde câinii umblă cu covrigi în coadă, lucrurile se aranjează de la sine. Că funcţionarul este un fel de sclav al contribuabilului, care stă în poziţie de drepţi şi nu suflă, dacă Hans îi calcă pragul. Fals! Spun asta pentru că, nu o dată, am avut de a face cu funcţionarii de prin cele ţări. Şi – zău! – nu mi-a tihnit deloc. Sunt făcuţi – credeţi-mă pe cuvânt – de o mamă şi un tată. Îţi vorbesc din vârful buzelor, se simt indispensabili şi mereu îţi amintesc că fără ei nu se poate, că sunt mai importanţi decât… Cine vreţi dumneavoastră.
Întorcându-ne la titlul editorialului de astăzi, trebuie spus că, şi la ei, birocraţia, creşte ca Făt-Frumos în zilele lui bune: cât alţii într-o viaţă. Şi, pentru că nu-i vorba de banul privat – drămuit, după cum se ştie, până la zgârcenie – şi agenţiile guvernamentale se întrec în a crea posturi noi, fanteziste, care să iniţieze, pe verticală şi pe orizontală, tot felul de şefi şi subşefi, secretare, şoferi, cheltuieli…
Aşa şi la NASA.
Cei mai mari manipulatori în a explica populaţiei americane, în primul rând, şi celei de pe tot globul, mai apoi, că extratereştrii nu există! Au cheltuit sume uriaşe, pentru ca instituţiile de propagandă ale SUA să inoculeze acest vaccin; au minţit cu bună ştiinţă, chiar şi când dovezile au fost mai mult decât evidente; au distrus cariere şi au fărâmat idealuri pentru a se impune.
Acum?
Au dat anunţ: şi angajează ofiţer pentru protecţia planetară. De cine credeţi? De extratereştri, of course! Băiatul ăsta va avea subordonaţi (medici imunologi, farmacişti, mecanici ş.a.). Şi un salariu între 124.406 şi 187.000 dolari. De la contribuabilii americani, să ne înţelegem! Şi va lupta – porcuşorule! – cu contaminarea pe care vor să ne-o înfigă oamenii veniţi de prin dreapta, cum treci de prima gaură neagră.
Aşteptăm cu interes când vor fi cocoşiţi şi evropenii. Că nici ESA n-o fi mai fraieră, nu?
Radu VIDA