Big Brother – în folosul cui?

ILIE CĂLIAN

Ne-a tras de urechi d-na subsecretar de stat al SUA, Victoria Nuland? Ne-a impus ceva? Ne-a şantajat? Ne-a promis morcovul în locul băţului? Sau, pur şi simplu, ne-a rugat, ca între parteneri egali? Este greu de ştiut. Bunul simţ ne avertizează să credem că SUA nu ne tratează de la egal la egal. Nici n-are rost să încep o explicaţie. Bunul simţ ne obligă să observăm că, în principiu, SUA şi-au deplasat atenţia de la Europa şi Orientul Mijlociu la regiunea Asia-Pacific – aşa cum, de altfel, a şi fost consacrată public această politică. E adevărat că, între timp, a apărut o problemă în “vecinătatea imediată” (cum spun ruşii) a României, cu referire la Ucraina şi conflictul acesteia cu Rusia, dar şi o alta, mai puţin conştientizată de cetăţenii României, aceea a Statului Islamic, sau posibilului imens califat musulman, din Spania pînă în Pacific. Dar, şi în aceste două mari zguduiri ale actualei ordini mondiale, dirijor tot Washingtonul rămîne.

Despre conflictul dintre Ucraina şi Rusia, ceea ce ar trebui să reţinem cu toţii este că Uniunea Europeană este doar vioara a treia sau a patra, fiindcă, pînă la urmă, SUA şi Rusia se vor înţelege, în această problemă, eventual cu isonul de fundal al violei Chinei. În privinţa eventualului stat islamic sau califat, lucrurile sînt ceva mai complicate – dar aş spune că sînt aproape exclusiv de competenţa SUA. Să ne amintim că Al-Quaida a fost, în realitate, o invenţie a SUA împotriva URSS în Afganistan.

Să ne amintim că formaţiunile musulmane din Kosovo au avut sprijinul SUA. Să ne amintim că actualele formaţiuni care proclamă un mare stat islamic, un califat, au fost stimulate de SUA împotriva preşedintelui Siriei. Să ne amintim – cei care ştim, iar ceilalţi să afle măcar acum – că mişcările cele mai radicale ale islamului sînt sprijinite ideologic şi financiar de Arabia Saudită şi alte cîteva stătuleţe din Golf, sprijinite şi înarmate de SUA. Ideea era că SUA vor putea controla aceste mişcări. Or, deja de la înlăturarea fostului şahinşah al Iranului s-a dovedit că utilizarea mişcărilor religioase împotriva unor regimuri mai de stînga sau pur şi simplu mai naţionaliste, care, la acel moment, incomodau SUA şi Occidentul, a produs, pe termen lung, “daunele” care ne terorizează astăzi. Se pare că nici la acestă oră anumite orientări “ultra” din SUA şi restul Occidentului n-au înţeles că fanatismul nu poate fi controlat – mai ales cînd el are şi componenta religioasă a islamului extremist. (Creştinismul a avut şi el perioada sa, destul de lungă, de fanatism, dar mahomedanismul este o religie mai tînără şi se bazează pe un alt tip de civilizaţie materială şi spirituală.)

În această situaţie, este normal să suflăm şi-n iaurt. Nu sînt deloc convins că aşa-numita lege Big Brother, lege care să permită controlul convorbirilor telefonice şi al oricăror altor mesaje, ar fi de folos – nici împotriva terorismului, nici împotriva ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, nici împotriva corupţiei. De fapt, SUA au şi acum posibilitatea tehnică de a controla aproape toate comunicările electronice din lume – codificate sau nu. SUA au nevoie ca acest spionaj să fie legalizat în toate statele, iar ele să beneficieze de serviciile tuturor ţărilor aliate şi prietene, în mod legal, adică obligatoriu. Ceea ce ar putea afecta chiar securitatea naţională a ţărilor respective – în sensul că ar fi posibilă “penetrarea” legală a convorbirilor şi documentelor oficiale. Despre scandalul interceptărilor convorbirilor celor mai importanţi conducători din Europa de Vest nu cred că e necesar să comentez – de vreme ce chiar telefonul “doamnei de fier” a Germaniei, Angela Merkel, a fost spionat de către CIA.

Doamna Nuland a venit să ne oblige să adoptăm o asemenea lege, chiar prin asumarea răspunderii Guvernului sau ordonanţă de urgenţă, după ce tocmai guriţa domniei sale zicea că, într-un stat de drept, s-ar cuveni să fie reduse ordonanţele de urgenţă? Nu vi se pare bizar?