Bătaia nucilor…

Se spune că aceşti copaci temerari au avut primele rădăcini în Asia Centrală şi Peninsula Balcanică. Păi.. balcanismul nu ne este nici nouă străin, dacă nu la grai, cel puţin, uneori, în… comportament.

Din cele aproape 20 de specii de nuc cunoscute în lume, în România cea mai valoroasă specie este Juglas regia, care creşte în toate zonele ţării, producţia arborilor fiind influenţată de calitatea solurilor, de căldură, apă şi lumină. Pentru protejarea acestei specii pomicole valoroase avem şi o lege a nucului, lege care nu se prea respectă, ca multe altele în ţara noastră.

Oricum, chiar dacă a fost exploatat nemilos pentru industria mobilei în anii din urmă, nucul creşte de la munte pînă la mare, încît ne situăm în apropierea marilor producători de nuci din lume, adică SUA, China, Rusia, Ucraina, Argentina ca să dăm doar cîteva exemple.

Nucile au în miezul lor substanţe deosebit de valoroase pentru organismul uman, nominalizînd pe cele proteice, glucidele, potasiul, glucoza, magneziul, calciul, fierul, zincul şi altele, Omega 3, care tonifică inima, reduce insulina şi colesterolul rău. Efectele terapeutice sînt completate cu cele nutriţionale. Închipuiţi-vă cum ar fi o brioşă fără nuci, un cozonac sau mai ştiu eu ce specialitate de cofetărie şi patiserie, unde dulceaţa de nuci verzi este un deliciu. Se mai spune că şi cojile de nuci, care au fost un colorant natural folosit cu multă abilitate de strămoşii noştri, sînt şi acum o adevărată farmacie.

M-am hotărît, ieri, să scriu despre acest valoros copac fructifer, care vara ne oferă umbra lui răcoroasă şi în acest sezon fructele mult aşteptate, deoarece în aceste zile l-am văzut în suferinţă, bătut cînd unii îi confiscau fără drept, poate, roadele.

Întorcîndu-mă dintr-o documentare, între Mociu şi Ghiriş am asistat la un adevărat jaf organizat asupra zecilor de nuci ce flanchează traseul dintre cele două localităţi. Parcă se dăduse startul unei competiţii a distrugerii acestei specii. Numeroşi indivizi loveau cu prăjini şi ciomege crengile purtătoare de fructe, rupînd ramuri şi crengi în nesaţul lor de a-şi umple trăiştile pe care le cărau în portbagaje cu preţul distrugerii acestor pomi.

Se pare că unii indivizi fac în aceste zile un adevărat turism în zonele cu nuci, cărora le aplică acest tratament devastator, aplicînd, în acţiunile lor condamnabile, principiul: după noi… potopul!

m imagini şocante pe care nu vreau să le alătur acestui bătrîn nuc din Cămăraşu, care geme de povara nucilor, dar căruia proprietarul a fost nevoit să-i puie proptele pentru a-i proteja crengile căzute, pe care bogăţia fructelor formează adevărate… ciorchine.

Apropo de recoltă şi recoltare, ing. Ioan Negrea, specialist şi în pomicultură, mi-a declarat că 2011 este şi anul producţiilor bune de nuci, recomandînd ca obiectele cu care se lovesc crengile cu fructe să fie bandajate cu material textil sau cauciuc, pentru a nu distruge suportul biologic al producţiilor viitoare.

Dumitru VATAU