Băsescu a trecut la atac

Ilie Călian

USL s-a bîlbîit în chestiunea referendumului, iar slăbiciunea sa a fost evidenţiată de prima ieşire publică a preşedintelui Băsescu, la întîlnirea cu personalul diplomatic al României. Desigur, Băsescu este o persoană prin excelenţă agresivă. Dar, de această dată, trebuie remarcată nu doar agresivitatea sa la adresa guver-nării USL, ci şi aplombul, siguranţa de sine cu care a dorit să ara-te nu doar că este stăpîn pe situaţie, ci, mai mult, că, de acum înainte, va fi şi mai stăpîn – cel puţin în privinţa politicii externe şi a relaţiilor intracomunitare ale României. Semnificativ este faptul că a ameninţat ministrul de Externe că, la cel mai mic semn de nesupunere, îi va anula capacitatea de a lucra cu reprezentanţele noastre externe, întrucît îşi va instala un sistem independent de comunicare cu ambasadele şi consulatele.

Nu voi comenta lungul discurs al preşedintelui la întîlnirea cu personalul diplomatic român, discurs în care a abordat o mulţi-me de teme de politică… internă. De fapt, la o analiză atentă, exact acestea au constituit “miezul” expozeului său de 80 de minu-te. El a dorit să sublinieze – arătînd că instituţiile statului nu s-au lăsat conduse de actualul guvern – că, de fapt, întreaga pute-re îi aparţine în continuare; că, adică, el însuşi reprezintă statul, stabilitatea.

Desigur, ca întotdeauna, Băsescu nu prea ţine cont de argumentaţii logice, mizînd pe faptul că va fi crezut ca atare de oameni care “ gîndesc” logic mai puţin decît el. Vasăzică, USL a dat o lovitură de stat, a sfărîmat principalele instituţii prin în-locuirea unor pedelişti – în Guvern şi Parlament – dar, iată, in-stituţiile statului au rămas, băţoase, la locul lor. Mai mult, au salvat statul, asigurînd revenirea lui Băsescu la Cotroceni. Desigur, Băsescu n-a scos o vorbă despre cele 7,5 milioane de votanţi care i-au cerut demiterea: voturile acestora n-au avut nicio valoa-re, întrucît şi-au impus voinţa anumite instituţii ale statului. Care anume? Exact cele iubite de Băsescu şi pe care a reuşit să le controleze prin oameni care-i sînt supuşi ori i-a putut cumpăra sau şantaja: exact instituţiile de constrîngere. Adică Internele, Procuratura, serviciile de spionaj intern, CSIM şi CCR, acelea pe ca-re Băsescu le-a transformat într-un fel de poliţie politică.

De ce trebuia să transmită Băsescu aceste consideraţii ale sa-le diplomaţilor români, cu indicaţia de a le explica străinătăţii?! În fond, evitînd să recunoască faptul că majoritatea covîrşitoare a votanţilor l-a dorit demis şi afirmînd că instituţiile statului au “vegheat”, adică au fost controlate de el, Băsescu a dorit ca ambasadorii – prin repetarea acestor fraze – să înlăture acuzaţiile aduse “străinătăţii” – în primul rînd Germaniei şi SUA, dar şi Par-tidului Popular European, care momentan dictează la Bruxelles, în Uniunea Europeană -, acuzaţii clare că au intervenit prin presiuni grosolane în politica internă a României. N-ar fi exclus ca astfel de argumente să aibă efect şi asupra unei părţi a electoratului român. Totuşi, ultimele sondaje de opinie au indicat o creştere a euroscepticismului în România, ţară despre care se credea că se închină la UE şi SUA ca la icoane.

Ce se va întîmpla mai departe? Cei care au criticat USL – încă înainte de referendum – pentru că s-ar fi grăbit cu procedurile de suspendare şi demitere – au avut dreptate. Nu în sensul că ar fi trebuit amînate pînă la sau pînă după alegerile parlamentare – ci pentru că nu le-a pregătit bine; pentru că n-a estimat corect interesele economice şi politice ale unor centre de putere străine, garantate într-un fel sau altul de Băsescu; pentru că n-a înţeles valoarea banilor de care a dispus Institutul Cultural Român pentru propagandă în favoarea lui Băsescu; pentru că n-a comunicat suficient de clar şi convingător nici măcar cu propriile “fami-lii” politice (socialiştii şi liberalii).

Însă USL a avut dreptate în principiu: Băsescu trebuia debarcat cît mai curînd, înainte de a-şi consolida şi mai mult puterea şi a sabota orice iniţiativă a Guvernului USL.

Aşadar: ce se va întîmpla mai departe? Vorbele des-pre posibila “coabitare” a lui Băsescu cu Guvernul USL au fost fie iluzii, expresia unei dorinţe, fie intoxicări abile. Cu Băsescu nu se poate coabita. Discursul său de ieri a fost o dovadă că s-a pregătit pentru un război de uzură, în care el va avea permanent iniţiativa. Sau, cel puţin, aşa doreşte. Va înţelege, în sfîrşit, USL că trebuie să-şi schimbe tactica? Nu în sensul de a utiliza aceleaşi arme ca Băsescu şi PDL, ci de a instaura adevăratul stat de drept, bazat pe votul majorităţii electoratului.