Bărbați apostolici

Imaginea Sfântului Andrei, întâiul-chemat la apostolat ne oferă perspectiva de a medita asupra destinului nostru sufletesc ca popor, care nu deţine în mod oficial un certificat de botez și care continuă să uimească prin această remarcabilă sinteză între cultura daco-romană şi credinţa ortodoxă, altoită pe filon latin și slav. Calitatea de punte între Orient şi Occident a fost drama pe care acesta a întrupat-o în istorie, de multe ori privit marginal în marea familie ortodoxă şi cu greu asumat așa cum este în spaţiul lar al culturii latine europene.

Dar poate tocmai această învecinare a celor două lumi, unite simbolic în fiinţa poporului român, reprezintă şansa de a ne exprima unicitatea şi mai ales perspectivele pe care le putem oferi asupra viitorului sufletesc al Europei, marea familie în care trăim din totdeauna, dar și asupra propriului nostru viitor.

Apostolicitatea este în primul rând un blazon ce conferă creştinismului românesc durată şi nobleţe, dar îi dă și o responsabilitate care îl obligă la atitudine, înţelepciune și viziune. Toate acestea sunt calităţi care au garantat succesul misiunii ucenicilor Domnului. Şi cu atât mai mult, în contextul lipsei actuale de orizont pe care o traversează Europa, dar şi România, aceste virtuţi devin profetice şi se cer întrupate în persoane capabile să îşi asume deplin misiunea de păstori sufletești sau pe aceea de lideri.

Apostolicitatea se exprimă prin virtuți pe care ucenicii le-au întrupat în mod natural și pe care au știut să le pună în lucrare nu pentru gloria lor, ci pentru cei pe care îi păstoreau și pentru lumea care se clădea pe umerii lor. De altfel chiar și această chemare apostolică pe care aleșii au primit-o și pe care nu și-au dat-o singuri nu a fost pentru cinstiri sau onoruri, ci pentru responsabilitate și jertfă.

Pentru că vorbim despre păstori și lideri altoiți pe măsura apostolilor trebuie să subliniem o primă virtute: prezența. Sentimentul pe care îl ai atunci când ai un lider care vede înaintea lui este acela de prezență liniștitoare în care te poți încrede. Te ajută și faptul că ai permanent convingerea că un asemena bărbat știe tot timpul ce are de făcut și mai ales că este oricând gata să îți sară în ajutor, atunci când ai nevoie de el.

O altă virtute pe care un bărbat al credinței sau unul de stat o întrupează în mod apostolic este orizontul larg în care se mișcă și gândește. Puțini au puterea și curajul să privească spre lumea de dincolo de ei și să vadă că în urmă lasă nu neapărat rezultatele imediate, ci viziunea largă și mai ales acțiunile și atitudinile care anticipează foarte bine viitorul. De aceea un bărbat apostolic ar trebuie să fie liniștit în fața istoriei pe care o scrie, să nu își pună neapărat problema cum va intra în ea, ci să facă totul pentru a se ridica la înălțimea ei. El poate fi convins că marea istorie are marele merit de a reține exclusiv doar ce o transformă adânc și doar cee ce o forțează să meargă mai departe și mai în sus.

Dar poate cea mai importantă calitate a unui bărbat apostolic este curajul. Curajul de a fi acolo unde este nevoie, de a avea înțelepciunea să spună întodeauna ce trebuie și de a ști exact ceea ce așteaptă lumea de la el. Având aceste intuiții în suflet, un astfel de păstor sau lider va acționa firesc nu pentru confortul său sau pentru imaginea lui, ci în primul rând pentru a-și onora misiunea și încrederea la care a fost chemat. Toate aceste virtuți și atitudini, pe care le vedem admirabil trăite și puse în mișcare în apostoli și în toți oamenii de stat care s-au ridicat la înălțimea acestei chemări, au lărgit lumea și au dat posibilitatea de a privi cu îndărzneală spre viitor.

Revenind în orizontul istoriei noastre ca neam, merită subliniat că prăznuirea Sfântului Apostol Andrei deschide în mod fericit ziua Marii Uniri, fiind o prefigurare creştină a marelui eveniment istoric ce a stat sub semnul înnoirii şi al speranţelor împlinite, dar şi al lucrării miraculoase a Domnului, tot prin oameni care au întrupat în istoria lor bărbăția apostolică.

Apostoli suntem chemați să fim fiecare acolo unde ne-a așezat Dumnezeu spre mărturie. Cât de departe sau cât de aproape suntem de acest ideal apostolic asumat de Sfântul Andrei și de toți ceilalți bărbați aleși este întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm în forul nostru lăuntric, în aşteptarea unui răspuns care să ne aducă o înnoire lăuntrică și, prin noi, a întregii credințe, ce poartă amprenta mâinii și cuvântului întâiului chemat.