BANCURI

Soţul vine din delegaţie şi soţia are trei bărbaţi în casă. Nu ştie unde să-i ascundă, îi bagă în trei saci şi-i pune pe balcon. Soţul iese pe balcon să-şi aprindă o ţigară şi vede sacii:
– Ce e cu sacii ăştia?
– A fost mama în vizită şi ne-a adus cîte ceva…
Soţul trage un picior primului sac şi din sac se aude:
– Guiţ, guiţ…!
– A, un purceluş… e bun!
Dă un picior şi în al doilea….
– Muuu, muuu!
– A, un viţeluş…
Dă un picior şi în al treilea sac şi nimic. Mai dă una şi mai tare şi nimic. Ia o lopată şi începe să dea cu ea în sac. Deodată se deschide sacul şi iese un tip revoltat rău:
– Bă, tîmpitule, dacă tac… înseamnă că ţi-a adus soacră-ta cartofi!

Un bărbat intră într-un magazin alimentar şi o întreabă pe vînzătoare:
– Nu vă suparaţi, aveţi cumva vopsea de ouă?
Vînzatoarea răspunde cu un zîmbet şăgalnic:
– Ce te mai îngrijesti, dichisitule!

Doi ardeleni se întalnesc pe stradă:
– De ce eşti amărît, Ioane?
– Cum să nu fiu amărît ,măi Gheorghe, dacă mi-o murit un bou.
– Eh, uite aşe ne-om duce, unu’ după altu’.

O femeie stă la ocazie în Apahida. Opreşte o maşină. Femeia:
– Bade, sui pe mine pîn’ la Cluj ?
Soferul:
– Sui, sui, da’ cine mai mînă motoru’?

Doi ardeleni vin la oraş şi sînt cazaţi într-un hotel la etajul 20, iar liftul nu merge. Se apucă ei să urce pe scări.
Pe la etajul 5, Ion către Gheorghe:
– Gheo, am să îţi zic ceva…
– Lasă-mă în amărăciunea mea, îmi zici cînd ajungem…
După încă vreo 7 etaje, Ion:
– Gheo, trebe să-ţi zic ceva…
– Lasă-mă Ioane, îmi zici cînd ajungem, acu lasă-mă în pace!
În faţa uşii, Gheorghe către Ion, gîfîind ca o locomotivă:
– Ia zi acuma ce voiai să-mi zici.
– Am uitat cheia la recepţie!
Se apucă ei să coboare. După vreo 5 etaje, Ion vrea să zică ceva.
– Lasă-mă în pace. Îmi zici jos!
După alte 7 etaje, Ion vrea să spuna ceva, dar Gheorghe, enervat, îl opreşte. Ajung sleiţi la recepţie, Ion:
– Măi Gheo, tu chiar nu ştii de glumă?

Un ardelean, Ion, care voia să plece în Germania îl întreabă pe un vecin de-al lui ce să facă deoarece nu ştie limba germană.
– Nu-i bai. Limba germană-i ca la noi, doar că tre’ să vorbeşti mai rar. Zis şi făcut. Ajunge Ion la Hamburg , intră într-un bar şi spune:
– Bu-nă zi-ua!
– Bu-nă, răspunde barmanul la fel de rar.
– Da-ţi-mi şi mi-e o be-re.
– Po-f-tim be-rea.
După primele înghiţituri Ion spune:
– Eu sî-nt de la Tu-r -da. Tu de un-de eş-ti?
– To-t di-n Tu-r-da.
– Na…. păi atunci de ce vorbim nemţeste?

Ştiaţi că “O brad frumos” a fost compus de un ungur?
Dacă era compus de un român ar fi fost “Un brad frumos”.

La biserică, preotul se întîlneşte cu un tînar enoriaş:
– Ce te aduce la biserică, Ioane?
– Iacă, am venit să mă spovedesc.
– Nu-i nevoie, ţi-am citit blogul…

Ţiganca: Văleu, ţigane!… E un păianjen pe perete!…
Ţiganu’: Da’ ce-ai vrea, fă, să fie?!?…. Un Rembrandt?!?….