Balcanii se îndepărtează de Europa

El Pais

Cînd, în mai, Serbia l-a capturat şi l-a predat pe generalul Ratko Mladic Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPI) de la Haga, mulţi au crezut că acest gest simbolic va genera condiţiile pentru anotimpul unui dezgheţ în Balcani. În iulie, preşedintele sîrb, Boris Tadic, a consolidat expectativele întinzînd mîna bosniacilor, cu o vizită semnificativă la Sarajevo. Totuşi, după cinci luni, o neaşteptată deteriorare a situaţiei umbreşte avansul Balcanilor spre Europa.

Comisia Europeană a publicat recomandările anuale ale Celor 27 privind Balcanii. Rapoartele scot în evidenţă unele minusuri. Bruxelles-ul a recomandat Celor 27 să ofere Serbiei statul de ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, dar a refuzat să indice o dată de începere a negocierilor. Este vorba de un pas important, dar care lasă un gust amar. După predarea lui Mladic, oferta Bruxelles-ului a fost văzută ca o amînare: noile tensiunii dintre Kosovo şi Serbia – fricţiuni privind controalele de frontieră – au răcit brusc avansurile şi au îndepărtat nedefinit deschiderea negocierilor.

Referitor la celelalte ţări din regiune – exceptînd Croaţia şi Muntenegru -, concluziile Comisiei au fost proaste sau foarte proaste, relevînd situaţii îngrijorătoare. Precum cel al Bosniei-Herţegovina, care la 3 octombrie a împlinit un an fără guvern, pentru incapacitatea croaţilor, sîrbilor şi bosniacilor- musulmani de a ajunge la un acord; sau al Albaniei, criticată dur pentru boicotul parlamentar al opoziţiei, violenţă politică, alegeri municipale suspectate de nereguli şi recursuri judiciare.

În orice caz, situaţia cea mai îngrijorătoare este cea din Kosovo. Disputa pentru controlul a două puncte de trecere a frontierei din nord – o zonă populată de sîrbi într-un teritoriu cu majoritate albaneză – a degenerat în ciocniri violente şi ridicări de baricade. Ciocnirile, care au dus la creşterea numărului de trupe internaţionale sub comanda NATO, au avut şi consecinţe politice. În luna august, într-un discurs pronunţat la Belgrad, cancelarul german, Angela Merkel, a dat clar de înţeles Serbiei “să desfiinţeze structurile paralele” pe care le menţine în nordul

Belgradul a fost avertizat că drumul spre Europa nu este neted, în ciuda predării celui responsabil de masacrul de la Srebrenica, ultimul de pe lista celor 46 de criminali de război căutaţi de Haga. Merkel a spus prima dată explicit că există şi alte îndatoriri. Senzaţia că după trecerea unui obstacol, mereu apare altul subminează încrederea sîrbilor faţă de UE. Un sondaj publicat recent arată că doar 46% din populaţie mai susţine integrarea, cu şapte procente mai puţin decît în urmă cu trei luni. Noile exigenţe europene vor avea un rol relevant în alegerile legislative sîrbe din 2012. Dar rolul determinant îl va avea situaţia economică. Rata oficială a şomajului este de peste 20 la sută în Serbia, dar cea reală ar putea fi mai mare.

Nu întîmplător au fost interzise marşuri, precum Gay Pride la Belgrad, iar cantinele sociale sînt tot mai pline. Iar în acest climat pot apărea suficienţi radicali pentru a crea tulburări. Potrivit lui Andrea Rossini, analist la Osservatorio sui Balcani ed il Caucaso (OBC), există senzaţia că Serbia poate oricînd să explodeze. Nemulţumirea socială, adaugată propagandei privind Kosovo, poate da aripi opoziţiei naţionaliste şi radicale. La alegerile prezidenţiale, din 2008, naţionalistul Tomislav Nikolic a obţinut 48% din voturi, faţă de 50,3% pentru Tadic: doar 100.000 de voturi diferenţă.

În Bosnia-Herţegovina situaţia este la fel de gravă. În septembrie a eşuat un nou acord între partidele celor două entităţi care formează ţara – bosniaco-croată şi sîrbă – de a forma guvernul. “Arhitectura constituţională creată de acordurile de la Dayton (1995) nu funcţionează”, declară analistul de la OBC. “Mai grav este că problemele vin acum de la entitatea bosniaco-croată a ţării, ceea ce permite entităţii sîrbe să se erijeze în arbitru, susţinînd că este mult mai bine să fie separaţi şi fiecare etnie de partea sa”. În opinia lui se observă în Bosnia “o nouă fază de segregare etnică” şi, din păcate, “tinerii percep emigrarea ca opţiune rezonabilă, în loc să lupte pentru reforme”.