Bacșișul, obligație sau favoare?

Zilele acestea a făcut înconjurul țării o știre din Cluj, unde un client al unui restaurant s-a arătat extrem de iritat de o „taxă socială” de 5 la sută înclusă în nota sa de plată. Evident, este vorba despre un bacșiș reținut automat din portofelul clientului. Iritarea clujeanului este una, zic, justificată, pentru că, până la urmă, decizia de a răsplăti sau nu chelnerul ne aparține în totalitate, și asta ține în special de calitatea serviciilor primite. Știu că discuțiile pe marginea acestui subiect au fost și vor rămâne multe și aprinse, și totul a început atunci când a fost adoptată măsura achitării bacșișului direct în nota de plată. S-au strâns mulți susținători entuziaști ai acestei măsuri, care văd o modalitate de a asigura o remunerare corectă pentru servicii de calitate, dar și critici vehemenți care o consideră o practică forțată și contrară libertății de a decide cât și cui să oferim bacșiș.