Avanpremieră: „LULU – Doamne, dă-mi un leu de tri, să iau bomboane la copii!”

1
• 9 decembrie, ora 16,30 •

– Cornel Udrea, unii semeni reuşesc, făr’ de voia lor, să se strecoare în emblemă. Şi rămîn acolo. Trebuie să există o explicaţie. De ce Lulu?

C.U. – În vara acestui an, într-o duminică frumoasă, pustie şi albastră stăteam în centrul oraşului şi aşteptam un prieten. Deodată am simţit că-mi lipseşte ceva. Ceva foarte important dar nenumit. Şi mi-am dat seama: da, îmi lipseşte Lulu! Cred că nouă, clujenilor, luaţi aşa, cu tumultul vieţii, cu viteza aceasta păguboasă, ne lipseşte privirea în noi înşine. Nu ne uităm la trecutul viitorului. Fiecare din noi avem nevoie de Lulu, sau măcar de… un Lulu. Cel care ne-a reinventat zîmbetele, în zile dintre cele mai triste, şi cel căruia i-am pus în gură foarte multe lucruri pe care noi nu îndrăzneam să le spunem. Lulu este foarte important pentru că dă dimensiunea singurătăţii colective. La supărare, avea o vorbă a lui şi numai a lui: „Şiua-i ca mine pînă mîine dimineaţă!” Era, deci, conştient de necazul pe care l-2a păţit la naş tere.

– Prin şirul de manifestări organizate, daţi o nouă dimensiune personajului.

C.U. – Prin demersul multor oameni de cultură, spectacole, expoziţii de caricatură şi fotografie refacem puzzle-ul personajului. Iar prin povestirea monografică, vîndută deja în 400 de exempla3re şi cu cerinţe din Argentina, Germania, Ungaria, Israel – clujeni plecaţi de acasă şi care vor să se întoarcă. Prin Lulu! Spectacolul, cu participarea unor mari oameni de cultură a venit firesc.

– Protagoniştii?

C.U. – Au venit e gratis. De drag: Dorel Vişan, Elena Ivanca, Magda Puşcaş, Emeric Imre, Transilvania Brass, Corul de copii „Clubul vedetelor” a lui Săndel Filip şi o surpriză formidabilă , pregătită de Ilarion Voinea şi profesoara Elena Basso de la Universitatea de Artă şi design… E un spectacol restituire, pentru că memoria colectivă este şi parşivă şi, mai ales, grăbită. Lulu va fi adus în prezent, acum, cînd de la moartea lui se împlinesc nişte ani, iar în ziua spectacolului (9 decembrie, a.c.) ar fi trebuit să împlinească 63 de ani. Dar acum 8 ani a zis „Mere Lulu la culcare, apă-i ăla-i somn” ” Aceasta înseamnă şi începutul unei viitoare bienale de umor „Lulu – dă-mi un leu de tri”. Vom încerca, de asemenea, stomuletă sensibilizăm Primăria şi Consiliul local pentru realizarea unei statui a lui Lulu, amplasată în Parcul mare al oraşului. Pentru că, aşa cum spunea poetul Ion Mureşan, avem foarte multe busturi, multe statui, dar toate sînt importante, încruntate şi triste. Avem nevoie de ceva care să ne veselească. Bratislava, spre exemplu, este plină de asemenea lucrări din bronz: ghiduşii care ies din canal, copii care se uită de după colţ, cîte şi mai cîte. Dorim, aşadar, să facem în parcul oraşului un „colţ Lulu”, unde oameni să se fotografieze şi să povestească, să rememoreze.

Interviu realizat de Radu VIDA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.