Avanpremieră: IDIOTUL după F.M. Dotoievski

Teatrul Naţional Cluj-Napoca prezintă sîmbătă, 29 septembrie, de la ora 19, avanpremiera spectacolului Idiotul după F.M. Dostoievski, dramatizare de Anna Stigsgaard şi Ştefana Pop-Curşeu. Premiera va avea loc joi, 4 octombrie, în deschiderea celei de-a doua ediţii a Întîlnirilor Internaţionale de la Cluj. Regia: Anna Stigsgaard; scenografia: Adrian Damian; asistent de regie: Alexandra Sofonea; mişcarea scenică: Savino Paparella.  Distribuţia: Prinţul Mîşkin: Cristian Rigman; Parfion Rogojin: Ionuţ Caras; Nastasia Filippovna: Ramona Dumitrean; Generăleasa Epancina: Miriam Cuibus; Aglaia: Anca Hanu; Adelaida: Romina Merei; Toţki: Petre Băcioiu; Ganea: Matei Rotaru; Ippolit: Silvius Iorga / Cristian Grosu.
Prinţul Mîşkin, personajul principal din romanul lui F.M. Dostoievski, suferă de epilepsie, iar boala l-a ţinut departe, ani de zile, de oameni şi de natură. Cînd ajunge la un spital din Elveţia, se retrezeşte în sfîrşit la viaţă, cu o conştiinţă nouă şi luminoasă a lumii care îl înconjoară.
Ca într-un soi de experiment, Dostoievski îl trimite pe acest om naiv şi „pur“, care crede că „frumuseţea va salva lumea“, înapoi într-o Rusie a unei nefericite umanităţi, disperată şi nesigură de propriul destin. Candoarea fragedă a lui Mîşkin schimbă relaţiile dintre bărbaţii şi femeile pe care îi întîlneşte, dar reţeaua acestor relaţii îl cuprinde şi pe el, pînă la sufocare. Dostoievski ne face să fim părtaşi la acest experiment eşuat, ca şi cînd noi înşine am fi subiecţii lui, fiinţe umane care nu sîntem capabile să vedem nimic în afara propriei noastre condiţii, prizoniere ale propriei noastre mediocrităţi.
Încercarea de a crea un spectacol de teatru pornind de la un roman de anvergură precum Idiotul, fără să îi trădezi sensul sau povestea, a fost o călătorie extraordinară şi complexă – posibilă numai prin dăruirea actorilor şi a întregii echipe. Şi, dacă am trădat, inevitabil, romanul, cred că tocmai această trădare a făcut să fie posibil să îi rămînem fideli: să explorăm întîlnirea dintre Mîşkin, un naiv venit din afară, cu o lume care nu vrea să fie salvată, spune Anna Stigsgaard.
Dramele se petrec între copacii lipsiţi de viaţă şi platforma mişcătoare – un teren instabil, ca un pămînt care fuge de sub picioare, pe care situaţiile se succed  într-un vîrtej de emoţii. Iubirea pustiitoare şi pătimaşă, legînd şi dezlegînd destine, este cea care generează tragismul poveştilor: a Nastasiei Fillipovna, a lui Rogojin, a lui Ganea, a lui Ippolit, şi cea mai tulburătoare, cea a lui Mîşkin. Este o iubire dureroasă şi infinită ieşind parcă din pămîntul nesfîrşit al Mamei Rusia.