Aurul României zace la Moscova

Au trecut 96 de ani de cînd tezaurul României a fost evacuat la Moscova, însă nici pînă astăzi ruşii nu ne-au returnat în totalitatate bunurile inestimabile care le-au fost încredinţate, în posesia Rusiei mai existînd încă peste 93 de tone de aur.

 Acest fapt a fost evocat de Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), în cadrul simpozionului „Salvarea aurului polonez” – o rememorare a evacuării tezaurului Poloniei În România.

„În decembrie 1916 şi în prima jumătate a anului 1917 România a trimis aurul către o ţară aliată, departe de linia frontului, printr-un teritoriu care era incomparabil mai prietenos decât cel străbătut aurul polonez în anul 1939 şi, în ciuda acestui lucru, el încă, aurul nostru, nu a revenit în România. Evacuarea fusese aleasă tocmai din temerea că evacuarea în vestul Europei presupunea pentru noi, românii, riscuri prea mari din cauza transportului pe apă. Să nu uităm că în primul război mondial Imperiul Otoman se afla în tabără opusă celei din care făcea parte România. Totuşi, aurul nostru nu s-a întors nici pînă astăzi, după 96 de ani, în curînd vom marca 100 de ani de cînd nu l-am mai văzut. Între Banca Naţională a Poloniei şi a României nu a fost niciun acord. Cu toate acestea, noi am păstrat aurul lor pe bază de relaţii speciale care trebuie să existe între băncile centrale. O mică parte din tezaurul polonez nu a mai reuşit să părăsească România şi a rămas în custodia BNR pînă în 1947. Este vorba de 51 de lăzi în care se găseau 2.734,104 kg de aur fin. Ştim acest lucru din procesul verbal încheiat la predarea respectivei cantităţi din depozit la Banca Naţională a României pentru că lăzile nu au fost deschise niciodată cît s-au aflat în custodia noastră”, a afirmat Isărescu.
Guvernatorul BNR a prezentat condiţiile în care tezaurul Poloniei a fost evacuat în România şi apoi returnat, în totalitate statului polonez. „În septembrie 1939, prin România a fost evacuat tezaurul Bank Polsky, Banca Cetrală Poloneză, care avea în acel moment un statut similar cu cel al Băncii Naţionale a României. Era o bancă privată cu drept de emisiune monetară acordat de statul polonez şi unde se păstra tezaurul de metale preţioase, în special tezaurul de aur al Poloniei. Tot atunci, în septembrie 1939 prin România s-a evacaut şi tezaurul istoric şi artistic al Poloniei. Au fost operaţiuni declanşate în mare grabă după ce Polonia a fost atacată, la 1 septembrie, de Germania, moment considerat începutul celui de-al doilea război mondial. La 17 septembrie Polonia avea să cadă victima unui al doilea atac pornit dinspre est din partea Uniunii Sovietice. Era o operaţiune la care niciun guvernator de bancă centrală nu doreşte să se gîndească. Şi cînd aurul se află în depozite sigure şi bine păzite tot te încearcă gîndul şi, într-un fel, frica că s-ar putea întîmpla ceva cu această bogăţie. Închipuiţi-vă că eşti obligat, peste noapte, într-o ţară aflată în război, într-o ţară în care autoritatea statului este într-un proces rapid de disoluţie, drumurile şi căile ferate bombardate fără oprelişte de germani, să încarci în maşini, în vagoane, rezerva de aur a ţării şi să porneşti cu ea la drum către o destinaţie necunoscută. Ce guvernator de Bancă Centrală şi-ar dori astfel de situaţie? Cunoscând azi cum s-a terminat aventura aurului polonez nu poţi să nu faci o paralelă cu istoria tezaurului Băncii Naţionale a României, evacuat în primul război mondial la Moscova”, a explicat guvernatorul BNR.
Referinduse la aceste două situaţii, Isărescu a mai spus că o paralelă poate arăta cît de surprinzătoare şi, uneori, nedreaptă este istoria.

Tezaurul României – ce am avut noi şi acum au ruşii

Tezaurul României, trimis din motive de siguranţă la Moscova în timpul primului război mondial, includea trei categorii principale de valori. Prima categorie era constitută din acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare. A doua categorie de bunuri era formată din efecte publice și alte valori, cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc. În sfîrşit, a treia categorie era constituită dintr-o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României, valoarea actuală a acestui stoc metalic, niciodată restituit, fiind estimată la aproximativ peste 3 miliarde dolari.

Teazurul a plecat la Moscova în două transporturi. Primul, în 1916, era format dintr-o garnitură de tren cu 17 vagoane, în care au fost încărcate 1.738 casete, în care se afla depozitat aurul, deținut sub formă de lingouri și monede diverse (dintre care majoritatea erau mărcile germane și coroanele austriece), în valoare totală de 314.580.456,84 lei aur. La acestea s-au mai adăugat două casete, conținînd bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 lei aur. La terminarea operațiunilor de încărcare s-a semnat un protocol în trei exemplare, cîte unul pentru partea rusă, Ministerul de Finanțe român și Banca Națională.Al doilea transport, cel din 1917, era format dintr-un tren cu 24 de vagoane, din care 3 vagoane conţineau valorile Băncii Naționale, cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 lei, iar restul reprezentând titluri, efecte, depozite și alte valori. Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, respectiv 1.661 de casete, al căror conținut era estimat la circa 7,5 miliarde lei.

După venirea la putere a bolşevicilor, relaţiile din România şi Rusia s-au deteriorat, iar ruşii au refuzat iniţial să ne mai dea ceva înapoi. Totuşi, de-a lungul timpului, s-a mai recuperat cîte ceva. În 1935, ne-au fost restituite documente vechi, cărți rare, planuri, hărți, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericești, covoare, carpete, depozite, tablouri, picturi, schițe, desene, colecții de artă și bunuri aparținînd persoanelor particulare sau instituțiilor de stat. La 28 iunie 1935, delegatul român G. Paraschivescu a semnat un raport de recepționare a acestor bunuri, cu specificația că nu s-a predat nicio cantitate de aur și nici bijuterii sau alte obiecte de valoare.

În 1956 a avut loc o nouă restituire, iar lista bunurilor returnate includea Tezaurul de la Pietroasele (foto), 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1.350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios, etc. Bunurile recuperate atunci de la “ţara vecină şi prietenă” au făcut obiectul unei expoziţii la București, care includea 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur și 2.465 de medalii, 1.350 de tablouri și desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane și stofe vechi.

În sfîrşit, în 2008, ne-a fost returnat un set de 12 monede istorice de aur, ediții din Franța și Belgia, dintre anii 1854 și 1909, în greutate totală de 77,09 grame.

La ruşi au rămas circa 91,2 tone de aur, evaluate în prezent la aproximativ 13 miliarde de lei sau 3,2 miliarde de euro, potrivit datelor prezentate de BNR în 2011. Din această cantitate, circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub formă de lingouri.

Viorel DĂDULESCU