ATESTARE DOCUMENTARĂ

Prima atestare documentară a oraşului Rîmnic, reşedinţa judeţului Vîlcea, apare într-un act al cancelariei voievodului Mircea, la 20 mai 1388. Documentul este un act de danie prin care domnitorul dăruieşte ctitoriei sale de la Cozia, printre alte privilegii, „şi la Rîmnic o moară, care o au adaos Dan Voevod şi o vie, iar acolo, adaos dă jupînul Buda, pentru voinţa părintelui domnii meale, Io Radu Voevod, şi Uliţa, la locul Hinăteştilor, care o au dat[-o] tatăl bisearicii; şi aceasta toate, ce s-au mai sus zise, să fie slobode de toate dăjdi[i]le şi slujbele domneşti […] să le fie spre folosul călugărilor de aici. […] Acest cinstit hrisov s-au scris cu porunca marelui Voevod – Ioan Mircea, şi domn a toată Ungro – Vlahia, în anii 1388 (6896), luna mai, 20 dă zile”. În cuprinsul acestui act, sînt menţionate şi alte localităţi vîlcene: Călimăneşti, Jiblea, Seaca, Orleşti şi Hinăteşti.

Un alt document emis la Rîmnic, la 4 septembrie 1389, întăreşte mănăstirii Cozia locul ce ţinea de satul Jiblea. În acest document, Mircea numeşte Rîmnicul „oraşul domniei mele”. Le mai dăruieşte călugărilor cozieni satul Orleşti, care fusese al mănăstirii Cotmeana. Astfel, Rîmnicul apare ca al treilea oraş, în ordine cronologică, după Cîmpulung-Muscel şi Curtea de Argeş. Numele oraşului este citat timp de două secole sub forma de Rîmnic, uneori precizîndu-se că este la Olt.