Ateneul Român, la 125 de ani de la inaugurare

Ateneul Român din Bucureşti a marcat, ieri, 125 de ani de la inaugurarea sa la 14 februarie 1888.

Fondată în anul 1868, „Societatea Filarmonică Română”, sub conducerea lui Eduard Wachmann, avea ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale şi popularizării capodoperelor muzicii clasice. Sub bagheta iniţiatorului său, „Societatea Filarmonică” a organizat primul concert în luna decembrie a aceluiaşi an.

Odată cu inaugurarea palatului Ateneului Român, la 5 martie 1889, concertele au început să se desfăşoare în Sala mare de concert, cu o capacitate de 1.000 de locuri, aşa cum se întîmplă şi în prezent, Ateneul Român devenind emblema culturii româneşti şi sediu al Filarmonicii.

Lui Wachmann, care a condus prima orchestră simfonică permanentă din România pînă în 1907, i-a succedat Dimitrie Dinicu (1868-1936), iar acestuia, din 1920, George Georgescu (1887-1964), dirijor remarcabil, elev al lui Arthur Nikisch şi Richard Strauss.

Istoria Ateneului Român se leagă nemijlocit de activitatea Societăţii Culturale „Ateneul Român” înfiinţată în 1865 din iniţiativa unor personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti precum C. Esarhu, V.A.Urechia, Carol Rosetti, Alexandru Odobescu. Încă de la începutul activităţii Societatea şi-a propus să construiască un edificiu propriu care va fi un adevărat templu al artelor, ştiinţei şi culturii româneşti. C.Esarhu afirma că: „Edificiul va fi închinat în exclusivitate artei şi ştiinţei, deci arhitectura va trebui să corespundă acestei destinaţii”. Locul unde s-a ridicat Ateneul Român aparţinea familiei Văcăreştilor. Conform concepţiei Societăţii Culturale „Ateneul Român” s-a iniţiat o listă de subscripţie naţională pentru strîngere de fonduri („Daţi 1 leu pentru Ateneu!”), iar în anul 1886 arhitectul francez Albert Galeron va elabora un proiect avîndu-i alături pe marii arhitecţi ai epocii: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr.Cantacuzino. Proiectul edificiului a fost astfel elaborat încît să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”.

În 1888 a fost dat în folosinţă parţial noul local, lucrările continuînd pînă în 1897 ca urmare a lipsei de fonduri. Beneficiind de această sală Societatea „Ateneul Român” şi-a diversificat activitatea, în sălile Ateneului avînd loc conferinţe, concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române înfiinţate din 1868 de către Eduard Wachmann, precum şi expoziţii de pictură (începînd din 1894 saloanele oficiale de belle-arte din Bucureşti s-au desfăşurat în această sală). De altfel Orchestra Filarmonicii va concerta permanent imediat după darea în folosinţă a sălii în 1888 pînă în ziua de azi.

Construită în stil neoclasic cu multe elemente de decoraţie tipice arhitecturii franceze de la sfîrşitul secolului XIX, construcţia de plan central prezintă mai degrabă un stil eclectic.

Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe şase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai românilor: Neagoe Basarab al Munteniei, Alexandru cel Bun al Moldovei, regele Carol I al României, Vasile Lupu al Moldovei şi Matei Basarab al Munteniei. Construcţia se termină cu o cupolă bogat decorată.

Sala de concert ar putea fi caracterizată astfel: 28,50 m diametru, 16 m înălţime şi capacitate aproximativ 794 locuri (din care 600 locuri la parter şi restul locurilor în cele 52 de loje), iar înălţimea totală a clădirii este de 41 m.

Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena, se desfăşoară o frescă lată de 3 metri şi lungă de 75 de metri, operă a pictorului profesor Costin Petrescu, realizată în anii 1933-1938.

Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României, ansamblu ce reprezintă o veritabilă „carte deschisă a istoriei naţionale pentru cei ce o privesc”. În timpul regimului comunist din România, aceasta a fost acoperită (1948-1966) cu catifea roşie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria ţării noastre.

La dorinţa lui Alexandru Odobescu bolta sălii a fost decorată cu numeroase elemente zoo, fito şi antropomorfe în relief policromat aurit.

La iniţiativa lui George Enescu se vor strînge fonduri pentru construcţia orgii de concert (1935).

Partea centrală a parterului este susţinută de 12 coloane realizate în stucatură; din rotondă se ajunge în sală prin 4 scări monumentale din marmură de Carrara şi tot din rotondă porneşte şi scara de onoare. Tot Costin Petrescu a realizat şi mozaicurile exterioare ale Ateneului.

Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, sub cod LMI B-II-m-A-18789, monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală.