Arte

Emil Hossu

(1941 – 2012)

Teatrul şi filmul românesc sînt din nou în doliu. Spiritualitatea românească este tot mai săracă. Publicul românesc a mai pierdut o stea. Un actor de talent, o prezenţă pe cît de agreabilă pe atît de discretă, neîndreptăţită. Şi cînd afirm acest lucru, am în vedere peliculele în care a fost distribuit Emil Hossu, nu toate la nivelul talentului său.

“Există un timp al bilanţurilor, există un timp al nostagiei, există un timp al amintirilor. Există un timp cînd începe să ne placă întoarcerea în trecut, la începuturi, la rădăcini…” obişnuia să spună Emil Hossu. Astfel privite lucrurile, un timp al bilanţurilor şi al nostalgiei consemnează 38 de tilturi de film, colaborări bune cu regizori precum Francisc Munteanu (Cerul începe la etajul III, Cîntecele mării, Vara sentimentală), Sergiu Nicolaescu (Accident, Pentru patrie, Noi, cei din linia întîi, Începutul adevărului, Punctul zero), Ştefan Traian Roman (Simpaticul domn R, Regăsire, Avaria), Timotei Ursu (Decolarea, peliculă revăzută la Cluj-Napoca, nu cu mult timp în urmă), Mircea Moldovan (Toamna bobocilor, Iarna bobocilor, La răscrucea marilor furtuni, Convoiul, Totul se plăteşte), Geo Saizescu (Secretul lui Bachus, Sosesc păsările călătoare, Secretul lui Nemesis, Harababura), Nicolae Corjos (Un studio în căutarea unei vedete), Lucian Pintilie (Balanţa), Şerban Marinescu (Cel mai iubit dintre pămînteni), referindu-mă la titluri de facturi diferite, de la comedii, filme poliţiste la filme istorice, tot atîtea roluri de compoziţie pentru Emil Hossu.

Teatrul a însemnat Doi pe o bancă, Bătrînul – adaptare după Gorki, Omul hazardului, Capul de răţoi, Omul cu mîrţoaga, Special sînge, Aniversarea, Război şi pace – toate la Nottara, Bîlciul deşertăciunilor, Asasinul, Neguţătorul din Veneţia, Oedip la Colona, Menajeria de sticlă, Paradisul de Horia Lovinescu, Robespierre, Pe aripile vîntului,… la Teatrul Naţional Radiofonic, Tinereţe fără bătrîneţe la Teatrul de Comedie, Blocaţi în dormitor la Teatrul ‘George Ciprian’, Bună seara, domnule Wilde la Teatrul Naţional de Televiziune, piese care i-au adus aplauze şi aprecieri.

Emil Hossu este un mare, repet acest lucru, neîndreptăţit. Este generaţia de aur 2, una din care fac parte Ştefan Iordache, Florian Pittiş, Adrian Pintea, Valeria Seciu, Violeta Andrei, Tora Vasilescu, Monica Ghiuţă, Carmen Gallin, actori de mare notorietate.

“Întoarcerea în trecut” înseamnă date relevante, toate parte integrantă a personalităţii sale : deportat într-un lagăr din Germania, 1945, împreună cu toată familia (“Acum abia îmi dau seama cît de încercaţi au fost părinţii mei, motiv pentru care şi ei, şi o soră a mea au fost răpuşi de aceeaşi boală nemiloasă”); primele două clase le urmează la Cluj; rămîne orfan de tată la numai 17 ani; alege actoria la îndemnul profesorului de limba şi literatura română, Constantin Manolescu/Liceul ‘Cantemir’ din Bucureşti; intră la Academia deTeatru şi Film după a treia încercare; 1971 – filmări la Decolarea, regia Timotei Ursu, peste trei luni petrecute la Cluj; 1986 – ajută la evacuarea pasagerilor unui avion care a luat foc pe Aeroportul din Cluj-Napoca; a iubit o singură echipă, “U” Cluj, o dragoste de 60 de ani !; a fost căsătorit cu actriţa Catrinel Dumitrescu, împreună de peste 19 ani; premiul ‘Forry Etterle’ la gala Premiilor Naţionale de Spirit şi Umor 2011, premii acordate de … Geo Saizescu.

2012 a început cum nu se poate mai trist pentru spiritualitatea românească. Ne-am despărţit de regizorul Biţu Fălticineanu, de Emil Hossu, pierderi importante pentru teatrul românesc, pentru filmul românesc, pentru teatrul radiofonic şi pentru televiziune. Şi mai aveau atîtea de spus, atîtea de făcut…

Demostene ŞOFRON