Armata egipteană vrea puterea

Las Provincias

Junta care i-a succedat lui Hosni Mubarak a prezentat, la 3 noiembrie, o listă de principii supra-constituţionale care ar putea duce “la o nouă revoluţie”. Pretenţiile militarilor pentru a tutela viitorul ţării scandalizează forţele politice şi sociale. 28 noiembrie este data aleasă de Juntă pentru începerea alegerilor legislative care se vor desfăşura în două faze. Alegerile prezidenţiale sînt prevăzute la sfîrşitul anului 2012.

Junta militară egipteană vrea să joace un rol politic în viitorul ţării, iar acest rol să nu fie chestionat de guvern, sau preşedinţie şi nici chiar de Constituţie.

Marea parte a forţelor politice şi sociale egiptene, islamiste şi laice au denunţat virulent propunerea şi au ameninţat cu mobilizări masive dacă, aşa cum se preconizează, junta militară va impune prin decret această listă de principii în viitoarea Constituţie.

Consiliul Suprem al Forţelor Armate (CSFA) a cochetat cu aluziile la armata turcă ca model de urmat încă din ziua preluării puterii, cînd Hosni Mubarak a abandonat prin forţă şefia statului. Ideea unei instituţii armate care să vegheze asupra ţării printr-o serie de principii supra-constituţionale, indiferent dacă respectivul guvern este laic sau islamist, i-a atras iniţial pe unii egipteni, mai ales sectoarele laice şi grupurile revoluţionare, care se tem ca islamiştii să transforme ţara într-o nouă teocraţie asemeni Iranului. Aceste principii ar proteja, asigurau ei, o serie de drepturi fundamentale.

Ceea ce unii nu preconizau atunci este că armata va încerca să-şi asigure cote de putere în această aşa-numită “cartă a drepturilor” egiptene. Texul prezentat de vicepremierul guvernului interminar, Ali el-Selmy, protejează într-adevăr drepturile de bază ale omului, precum libertatea de expresie sau religioasă, care se regăsesc deja în actuala Constituţie. Dar oferă totodată armatei controlul asupra tuturor chestiunilor militare, avînd în vedere că articolul 9 prevede că “doar forţele armate au dreptul să discute probleme legate de armată sau de bugetul său”, care vor fi prezentate Parlamentului fără a mai fi dezbătute. Viitorul preşedinte nu va putea declara război decît “după obţinerea consimţămîntului CSFA”, prevede articolul.

Unii analişti interpretează acest paragraf ca o declaraţie de intenţie a faptului că armata vrea să transfere puterea guvernului civil. În loc să se dizolve, “devine un fel de a patra putere la acelaşi nivel – nu mai prejos – cu executivul”, explică Issandr el-Amrani pe reputatul său blog politic “The Arabist”. Punctul care i-a înfuriat probabil cel mai tare pe islamişti este însă cel care specifică cum va fi desemnată Adunarea constituantă care va redacta anul viitor viitoarea Constituţiei.

Această adunare nu va rezulta din Camera reprezentanţilor ci va fi desemnată de CSFA şi de membri care vor proveni din diferite instituţii religioase islamice, laice şi creştine, organizaţii ale drepturilor omului, sindicate, camere ale comerţului şi – surprinzător – federaţii de sport.