Aripi

Mă plimb cu căţeluşul meu frumos şi buclat pe pajişti şi stolurile de porumbei, care deja mă cunosc, aterizează fîlfîind prietenos aproape. Le dau mîncare, firimiturile de la masă. Şi-n timp ce prietenii mei înaripaţi ciugulesc pe nerăsuflate, privindu-mă cu ochii lor laterali, nu pot să nu mă gîndesc la simboluri.

Aripi… da, îţi trebuie aripi să poţi accepta firimiturile altuia, căci înseamnă că-i înţelegi gestul de ajutor, nu te simţi nici jignit, nici cumpărat, nici umilit, nici manipulat. Deci, comunici normal. Şi, eventual înveţi să ajuţi la rîndul tău, cînd vei putea, pe altul.

Aripi… da, îţi trebuie aripi pentru zborul ideii…, pentru creaţie, pentru Nou, altfel nu te poţi înălţa sus de tot, poate la Cîmpul Informaţional Universal, căci ce altceva este talentul?

Aripi … da, îţi trebuie aripi pentru zborul visului… căci asta înseamnă Succesul: să ştii că totul începe cu Visul, cu dorinţa ta repetată statornic, care-ţi va motiva şi energiza voinţa ta care, vorba lui Adler, e mai importantă chiar decît dotarea ta. E lege: între dotare şi voinţă învinge, întotdeauna, voinţa. Dar contează entuziasmul care o sprijină să poată răzbate peste piedici, oprelişti şi limite. Astăzi, Psihologia de succes, de ultimă oră, statuează toate acestea şi le explică ştiinţific pe larg.

Aripi… da, îţi trebuie aripi pentru zborul gîndului şi, mai ales, pentru gîndul pozitiv, căci cel negativ se înghesuie, năvăleşte şi te năpădeşte şi nechemat. Neurologia de ultimă oră spune asta mai concret şi mai tehnic: avem circuite neuronale de preluare a informaţiei negative mai multe decît pentru informaţia pozitivă. O fi moştenire, odată cu instinctul ancestral: „Fugi sau luptă”?

Aripi … da, îţi trebuie aripi pentru zborul sentimentului tău bun, căci sentimentele rele se nasc şi se iuţesc să se reverse, parcă din nimic, mai ales azi, cît ai zice „Să moară capra vecinului!”.

Aripi … da, îţi trebuie aripi pentru zborul acţiunii eficiente, căci cele aiurite, bezmetice sînt peste tot şi efectele lor catastrofale sînt, din păcate, foarte vizibile.

Aripi … da, îţi trebuie aripi pentru zborul înţelepciunii, căci fiinţa omenească l-a uitat de tot pe Heraclit care socotea înţelepciunea Raţiunea Cosmică, cea care conduce totul prin tot. Iar fiinţa omenească nu e în stare să se apropie de înţelepciune, deşi e inteligentă, dar îşi foloseşte IQ-ul pentru distrugere mai mult decît pentru fericire. Tocmai de aceea este pe planetă o atît de mare nefericire, de toate felurile, tipurile, gradele şi culorile. Tocmai de aceea este pe planetă o aşa de mare goană după Pasărea Albastră, ce încă îşi ia zborul chiar cînd crezi că ai prins-o. Tocmai de aceea e pe planetă o aşa de mare goană după tot felul de Fete Morgane care cred că pot substitui şi acoperi nevoia umană fundamentală de fericire. Dar, degeaba, omul nu ştie sau ştie dar se lasă înşelat sau chiar se înşeală singur. De ce? Căci n-are aripă să-l ridice deasupra!

Aripi … da, îţi trebuie aripi pentru zborul către Cer, căci fără ele rişti să te tîrăşti, în continuare, amărît şi singur, chiar dacă faci din cînd în cînd, sau chiar mai des, o inutilă baie de mulţime, pe acest mic bulgăre de noroi ce se învîrte în Spaţiu şi ne trece prin Timp.

Şi-apoi, cu siguranţă, sacrificiul lui Isus n-a fost zadarnic, deşi ne-a trebuit prea mult timp să realizăm cu adevărat asta.

Stela-Maria IVANEŞ