ARHIPELAGUL IUBIRII de Gavril MOISA

,,Femeii să-i dai poezie cînd e fată şi proză cînd e măritată.”

(Visul unei nopţi de iarnă de Tudor Muşatescu)

Precum e piesa citată, plină de candoarea iubirii, aşa sînt şi majoritatea poeziilor din acest volum. ,,Arhipelagul iubirii” al lui Gabi Moisa este nu o insulă într-un ocean, ci o aşezare umană, chiar la nivel mondial, pentru că sentimentele sale străbat continente, nu doar Clujul sau Bihorul. şi coperta realizată de inconfundabilul Prof.univ.dr. Cristian Cheşuţ de la Facultatea de Arte Plastice/Design, în tonuri de roşu aprins, sugerează iubirea ca o flacără incandescentă, care mistuie trăirea interioară a poetului, prin care impresionează şi cititorul.

Şi Gavril Moisa îi dă femeii cu adevărat poezie, dar mai puţină proză, pentru că şi aceasta este rimată. Cu siguranţă, Mia este poezia vieţii lui! Dar şi suportul moral în tot ceea ce a întreprins.

Cele patru capitole ale cărţii sînt deosebit de inspirat intitulate: I- Sub clopotul vremii (58 de poezii) –,, Plîng caii în ierburi de lună / Strivind sub copite perle de rouă/…Ni-s tălpile arse-n ulcioare de lut,…Ne arde-ntunericul nopţii-n călcîi…Ne ascundem de soare şi de furtună/ Sperînd că odată vom fi înviaţi/ Căutăm caii verzi prin ierburi de lună/ şi murim rînd pe rînd, tot nemîngîiaţi…(şi) Uităm că viaţa e-o zbatere-n vînt,… Sîntem nişte umbre cu chip de ţărînă/ Sub clopotul vremii, nişte picuri de rouă.”; II – Inscripţie pe inimă (18 poezii) evocarea unor nume mari din literatura noastră: Mihai Eminescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Constantin Brâncuşi, dar şi a unor personae prezente în viaţa lui, fiecare lăsîndu-i o urmă, un semn de cunoaştere; III – Poeme în oglindă (parodii) – (11 poeme, la care se adaugă şi reproducerea originalului (parodii după Radu Stanca, Lucian Blaga, Alexandru Macedonski, Ion Sângereanu, Gheorghe Pârja, Dumitru Mălin, Ion Brad şi Octavian Goga); IV – De acelaşi autor – enumerarea scrierilor sale, 21 de titlui şi cu acesta vor fi 22 de volume personale editate.

Gavril Moisa merge pe o linie proprie, cu o anumită periodicitate a tipăriturilor, fiecare fiind la un nivel ridicat al creaţiei literare. Fără preţiozităţi sau complexităţi, versul poetului curge lin, ca un sursur de apă care-ţi linişteşte sufletul. Are darul sugestiei dar şi capacitatea de a esenţializa sentimentele, de a le da adîncime, dovedindu-se astfel un poet veritabil. Sînt versuri de mare poezie care ne duc cu gîndul la o experienţă personală, de cele mai multe ori, dar cred că şi imaginaţia i-a fost ,,muză” valoroasă, ceea ce e firesc pentru poezie.

Chiar de la prima poezie, Au înflorit iubito, macii, desluşim sentimenteul iubirii faţă de cea care i-a fost alături de cîteva decenii – soţia: Te căutam prin lanuri de soare,/ Prin cuiburi de păsări şi ochiuri de zare,/ Să te ascund c-un gînd de ispită,/ Printre stelele nopţii, prin iarba cosită.// Să te îmbrac în maci şi-n trandafiri,.. Izvor să-mi fii de viaţă şi speranţă… Lumină să-mi fii pentru ziua de mine… Noi încolţeam amîndoi în săruturi,/ Prin lanuri de maci, pierduţi ca doi fluturi…

În versurile închegate În ajunul Crăciunului, cînd colindele dragi strămoşeşti ning peste

autor, amintirea părinţilor pierduţi îl învăluie: Dar mama nu mai e acasă/ Azi, în ajunul de Crăciun,/ Să ne primească-n casa-aleasă/ Cu nuici şi cu colacul bun.

Meditînd la ce este omul, poetul Gavril Moisa îşi spune şi ne spune că ,,Sîntem doar nişte umbre…Sîntem o licărire…Sîntem nişte feţe/ Cu nume de om…Un semn de întrebare…Sîntem o candelă vie…Sîntem un strop din univers,/ În galaxie o minune…”(Pe pămînt). Frămîntările creaţiei le intuim în Poemul meu : Gînduri ne-nţelese/ În suflet mi-se-adună,/ Cînd liniştea din mine/ Se schimbă în furtună… Însă ceva îmi spune/ Să lupt, că nu-s învins.

Impresionantă este poezia Pentru o lacrimă, mama în care Mama, cel mai iubit cuvînt/ Din cîte-am adunat sub stele… chipul tău stelar/ Îl port ca pe un lucru sfînt…Însă uşa e închisă ?i tu nu mai eşti la poartă.

Demn de reţinut este şi Ecce homo în care, în cele zece strofe, înţelegem frămîntările unui poet, dar şi cine este şi ce a făcut autorul: Biruitor dar şi învins,/ Am fost mereu un rug aprins…Am fost o flacără de dor…Un punct minuscul, definit,/ Am fost o stîncă de granit…Am fost şi rîs, am fost şi plîns…Am fost la bine şi la greu,/ Dar totdeauna am fost eu.

Ca orice om şi poetul Gavril Moisa a avut dezamăgiri. După lungi frămîntări, încercînd să înţelegem sensul vieţii, fiind,, constrînşi de reguli şi de forme”, în final ajungem şi trişti, rămaşi fără de muguri,/ Murim uşor ca nişte fluturi.(Destin)

În lumea noastră dezaxată, dezumanizată şi tehnicizată, Nu credem în părinţi, nu credem în fraţi,/Îi vindem rîzînd pe nişte talanţi… Sîntem în toate acei ştiutori,/ Ce uită mereu că sînt muritori./ Tot mai grăbiţi, tot mai înstrăinaţi,/ Doamne, cu ce sîntem, oare, vinovaţi? (Angoasă). Revolta sa continuă şi în În lumea asta care este una cenuşie/şi tot mai rece şi obscură,/ Pînă şi izul dulce de tămîie/ Din candele şi suflete se fură. Sîntem manipulaţi cu măiestrie pentru ca în final să contatăm că Noi ne-am vîndut sudoarea frunţii/ La unii fără Dumnezeu. De aceea, apariţia unui asemenea volum de versuri ne face bine sufletului, iar Gavril Moisa este recunoscut ca un creator de vocaţie şi certă valoare, cu o prospeţime păstrată de la un volum la altul.

După parodiile şi lista volumelor apărute pînă în prezent, semnalate la început, putem sublinia cîteva aspecte ale scrisului lui Gavril Moisa: tematica poeziilor se mută mereu de la o idee-sentiment la alta, în funcţie de trăirea autorului. Cartea are versuri de mare poezie, ceea ce ne duce cu gîndul la o experienţă personală bogată, de cele mai multe ori, dar cred că şi imaginaţia i-a fost ,,muză”, cum este şi firesc pentru poezie. Gavril Moisa este un nume bine cunoscut publicului românesc, intrat cu mult imp în urmă în conştiinţa naţională, alături de alţi confraţi de condei. Echilibrul şi claritatea gîndirii sînt absolut necesare pentru o înţelegere corectă a versurilor, ceea ce la Gabi Moisa este evident. Sensibilitatea şi intensitatea emoţiilor poetului asigură o anumită comuniune cu cititorul şi de aici aprecierea, cred, unanimă. Cartea îl recomandă drept un creator inspirat şi foarte sensibil, este o carte de vizită onorantă, care ar trebui completată cu cîteva sublinieri: pe lîngă poezie, care l-a consacrat, Gavril Moisa este şi un foarte bun epigramist, fabulist, eseist, publicist, alcătuitor de monografii, cum este cea despre ,,Voivozi”, locul naşterii sale, în judeţul Bihor.

Silvia POPESCU