Ar putea fi Băsescu artizanul propriei suspendări?

• interviu cu politologul Cristian PÂRVULESCU

S-a tot vorbit despre relaţia bună, din spatele cortinei de catifea, pe care preşedintele Băsescu ar fi avut-o cu fostul său premier Călin Popescu Tăriceanu. Aşadar, în condiţiile în care, oficial, Tăriceanu nu s-a consultat cu nimeni cînd a iniţiat procedurile de suspendare a preşedintelui Băsescu, în condiţiile în care PSD se codeşte să susţină un asemenea demers – şi pe bună dreptate, pentru că nu aduce nici un beneficiu candidatului Victor Ponta -, ar putea fi chiar Traian Băsescu artizanul propriei suspendări? Ar putea fi Tăriceanu atît de naiv încît să se lase manipulat de Băsescu, chiar dacă nici lui nu-i aduce nici un beneficiu – în afară de cel de imagine – suspendarea preşedintelui? Dacă ne amintim că Tăriceanu a fost în tinereţe manechin – deci, o persoană care ţine mult la imagine -, dacă ţinem cont de reacţia exuberantă a lui Băsescu şi de analiza făcută, în rîndurile ce urmează, de politologul Cristian Pârvulescu, răspunsul este, aproape cu siguranţă, da!

Reporter: Călin Popescu Tăriceanu a iniţiat procedura suspendării preşedintelui Băsescu. Este evident faptul că se aştepta ca acest demers să fie cel puţin apreciat, dacă nu chiar bine primit de PSD. Nu s-a întîmplat aşa. De fapt, cui ar folosi această suspendare, pe ultima sută de metri?

Cristian Pârvulescu: Nu cred că ideea suspendării preşedintelui i-ar fi favorabilă lui Victor Ponta şi nici lui Călin Popescu-Tăriceanu – decît în primă instanţă, lui Tăriceanu. Îi este favorabilă, în schimb, lui Traian Băsescu, pentru că un Traian Băsescu victimizat va încerca să recupereze o parte din sprijinul pe care l-a avut. Din punctul meu de vedere Băsescu nu este interesat ca Iohannis să cîştige alegerile, iar un conflict bipolar între Băsescu şi Ponta – Băsescu fiind subiect electoral la referendum – nu ar face decît să-l ajute pe Băsescu să se legitimeze şi, în condiţiile unui posibil eşec al lui Iohannis (e una din ipoteze – 50% are şanse să cîştige şi tot atîta să piardă), să preia conducerea Opoziţiei româneşti în 2015. Cred că acesta e planul său şi din acest punct de vedere nu văd ce profit ar putea avea Ponta sau Tăriceanu.

Rep: Dar, un asemenea demers ar putea-o duce pe Elena Udrea în turul doi, alături de Victor Ponta?

C.P.: Nu. Nu cred că Elena Udrea are şanse foarte mari să ajungă în turul doi, nici măcar în aceste condiţii în care Băsescu, suspendat fiind, ar putea s-o ajute în campanie. Există în România o puternică tendinţă bipolară, care se manifestă din 1992 încoace, şi care, dealtfel, obligă partidele politice să facă alianţe pentru turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.

Rep: Cum o va afecta pe Elena Udrea această tendinţă?

C.P.: Această tendinţă bipolară va rezista chiar dacă ACL va pierde un număr de primari – pentru că, pînă la urmă, alegerile sînt hotărîte de primari -, tot va păstra un număr semnificativ de mare de primari care, oricît de mult ar fi presaţi sau şantajaţi, tot vor trebui să facă dovada apartenenţei lor la partid şi să aducă un număr minim de voturi. Or, acel număr minim de voturi este substanţial. Nici Udrea, nici Tăriceanu, nu au în momentul de faţă primari, pentru că nu au participat la alegerile locale din 2012, deci nu au o bază de a strînge electorat.

Rep: Ordonanţa privind posibilitatea de migraţie a primarilor e valabilă şi pentru ei. E adevărat că Tăriceanu nu are, în mod practic, partid. Dar PMP există. Va reuşi doamna Udrea să-şi atragă de partea sa primari?

C.P.: Nu prea are doamna Udrea ce să le promită primarilor, în condiţiile în care PSD îşi permite, are baza necesară pentru a face promisiuni şi chiar presiuni. Oricum, chiar dacă se va alege cu nişte primari, numărul acestora va fi nesemnificativ, la fel ca şi numărul voturilor astfel cîştigate. Oricum, amîndoi vor lua primari, pentru că legea a fost dată pentru Udrea şi Tăriceanu, dar nu suficienţi pentru ca vreunul să intre în turul doi.

Rep: Totuşi, avem în România electorat de stînga şi de dreapta, acesta din urmă fiind nevoit să aleagă între mai mulţi candidaţi.

C.P.: Electoratul de opinie este relativ restrîns în România – eu îl evaluez între 10 şi 15%. Acesta poate face diferenţa cînd doi candidaţi sînt apropiaţi, dar nu e cazul în momentul de faţă. Deci, nu cred că, în condiţiile acestea – decît dacă nu se întîmplă cine ştie ce catastrofă – se poate inversa tendinţa. E-adevărat că loviturile care i se dau lui Iohannis, îl afectează. Dar nu într-atît încît să nu intre în turul al doilea. În turul al doilea rămîne o doză de imprevizibil. Nimeni nu poate garanta că organizaţiile PSD vor fi entuziaste. Pe de altă parte, nimeni nu poate garanta că PMP, sau o parte din electoratul lui Tăriceanu, ar vota cu Iohannis. Dar, la momentul la care discutăm – dincolo de sondajele de opinie, pe care nu le creditez foarte mult -, în turul doi şanse au să ajungă Iohannis şi Ponta. În cazul în care Iohannis nu va deveni preşedinte, Traian Băsescu va încerca să preia conducerea Opoziţiei şi să cîştige alegerile din 2016, din calitatea de lider al Opoziţiei.

Rep: Deci Iohannis are un adversar şi în persoana lui Traian Băsescu.

C.P.: Evident. Ce interes ar avea Traian Băsescu să devină Iohannis preşedinte?! Atunci dreapta românească ar avea un lider legitimat prin vot şi nu ar mai exista nici un loc pentru Băsescu în politica românească.

Rep: În aceste condiţii, credeţi că Băsescu va încerca să obţină, în viitor, funcţia de prim ministru al României?

C.P.: Nu sînt aşa convins că îşi doreşte să fie prim ministru, deşi nu a negat niciodată. Depinde de context. Dar, rolul de „făcător” de prim miniştri şi preşedinţi şi-l doreşte cu siguranţă.

Rep: O eminenţă cenuşie…

C.P.: Mai mult decît atît! Mai mult decît a fost Ion Iliescu între ‘96 şi 2000, sau după 2004. Mult mai mult, nu doar o „simplă” eminenţă cenuşie, ci persoana care are cea mai mare influenţă asupra factorului politic în România. Scenariul nu este lipsit de coerenţă şi există o oarecare probabilitate ca el să şi poată fi pus în aplicare. Este evident pentru toată lumea că Traian Băsescu nu vrea să iasă la pensie. De fapt, cred că foarte puţin oameni şi-o doresc – şi mai ales din aceste domenii de activitate. Ca atare, ce şanse are să rămînă în joc – ce să fie?, să fie un simplu spectator? Nu! Nu a fost spectator aproape niciodată după 1990. Acum a fost preşedinte zece ani – cea mai lungă preşedinţie legată. Ca urmare, eu cred că va face tot efortul – şi cred că oricine în locul său ar face acelaşi lucru – să rămînă activ. În plus, are de învăţat din experienţa unor preşedinţi care, după ce au pierdut alegerile, cum e Sarkozy, n-au păstrat controlul asupra partidului, iar acum se află într-o situaţie destul de neplăcută. Problema este să aibă cu ce să negocieze în 2015, iar pentru a avea cu ce negocia, are nevoie de un rezultat mai bun al PMP decît la europarlamentare. Or, suspendarea nu ar face decît să favorizeze obţinerea unui rezultat mai bun, pentru că Băsescu ar fi victimă.

Rep: Această conservare a unei poziţii de forţă, ar putea avea drept scop punerea la adăpost faţă de eventualele cercetări penale la care, un Băsescu aflat într-o poziţie vulnerabilă, ar putea fi expus? Îi e frică lui Băsescu să nu ajungă în situaţia lui Sarkozy?

C.P.: Nu cred că putem vorbi de frică, dar cred că orice politician care păstrează o influenţă semnificativă, este protejat de eventualele accidente de parcurs.

Adriana STUPAR