Ar fi, dacă…

RADU VIDA

De mai bine de 30 de ani, politicienii occidentali s-au… reformat. Bine ascunşi în vilele lor şi păziţi de un întreg sistem democratic (citiţi, vă rog, „de represiune mascată”), mînaţi în luptă de nevoia de a arăta şi ceva nou pe lîngă matrapazlîcurile lăsate cu scandal cît China, au inventat şi pus în practică multiculturalismul. Teorie politică cu înfăţişare foarte umană, dacă o privim din punct de vedere teoretic. Minorităţile care vor – şi vor! – să-şi menţină identitatea etnică, naţională şi religioasă au primit privilegii cu carul! Nimic rău în asta, pînă cînd aceste avantaje (multe dintre ele peste drepturile majorităţii), nu s-au mai referit doar la entităţile care trăiau de sute de ani alături de populaţia principală, să-i spunem.

Din păcate, zic, asistăm ciclic, la cîte o migraţie zdravănă. Şi, se pare, nu se mai repetă şi condiţiile istorice de asimilare a acestor „migratori”. Faptul a dus şi duce la situaţii stranii, ce canalizează tensiunile în adevărate războaie. În toată povestea asta nu se poate aplica condiţionalul optativ, şi acel ar fi, dacă n-ar fi aşa îngreunează descifrarea tarelor sociale pe care le aduce atît modificarea componenţei etnice, cît şi, mai ales, pretenţiile ce se nasc, după ce populaţiile respective se stabilizează, se… enclavizează şi se dezvoltă brownian, fără nici un fel de „constrîngere” din partea statului adoptiv.

Sigur că totul începe cu mici concesii.

Ei nu poartă bulendrele pe care le purtăm noi, şi, pînă la un moment dat, nici că ne pasă; nu muncesc alături de noi, dar noi avem treburi mult mai importante decît să analizăm de unde le vin banii, spre exemplu, şi, în acest fel, să ajungem la sursele manipulatoare care duc mica/marea comunitate spre acţiuni indezirabile.

Exemplele ar putea continua.

Toţi avem loc sub soare, zice ţîpuritura, dar, în acest caz, drumul bătătorit de toleranţă al Bisericii Katarina, alăturat Moscheii din Stockholm nu se justifică. Fotografia – evident propagandistică – arată alăturarea turnului creştin de umbra minaretului. Fals! Se profită de iluzia perspectivei, pentru că, cele două entităţi religioase nu se află nici pe departe… aproape. Şi chiar dacă ar fi: creştinii n-au fost niciodată în vizorul serviciilor secrete pentru pregătirea unor acţiuni ce atentează la viaţa şi integritatea semenilor, pe cînd Moscheea…

Şi mai departe.

Supuşii Graţioasei Sale Majestăţi, Regina Elisabeta a II-a, se preocupă în aceste zile de Brexit. Cum s-o şteargă ei din UE. Şi s-o ducă ca-n basmele vechi, normande! La discursul tronului , după obicei, lorzii trîntesc în nas uşa mesagerului (Black Rol – Bastonul Negru, gest ce simbolizează independenţa Parlamentului faţă de Coroană). Dar, în final, „acceptă” să audieze discursul inaugural. Vorbe evazive, scrise de primul ministru şi recitate de Regină. Nimic însă despre pretenţia musulmanilor ca BBC să introducă în programele celui mai respectat post de televiziune din lume transmiterea, în direct, a rugăciunilor de vineri, din moscheile din Marea Britanie. Se învîrte în groapă, fondatorul acestei instituţii , Primul Baron Reith (John), care în 1922 dădea englezilor cea mai… englezească instituţie finanţată din bani publici.

Aşa ar fi rămas, dacă, de atunci, musulmanii n-ar fi invadat ţara englezilor. Căci, pînă la urmă, şi ei sînt contribuabili, şi ei trebuie să se bucure de păstrarea tradiţiilor, a portului, a religiei, ca şi ceilalţi îngăduiţi: hinduşi, budişti, jainişti etc. Mai greu cu gypsies, dar multiculturalismul odată pornit, nu se opreşte nici cînd, rostogolindu-se, bulgărele, cît pumnul, devine ditamai obuzul cît casa…