Apocalipsa?

    RADU VIDA

În mod normal, ar trebui explicată cauza pentru care unii semeni dau atîta importanţă datoriilor suverane. A devenit şi acest subiect motiv de hapa-hapa, talk-show-uri şi interviuri apocaliptice. Cred că, pînă la urmă, este vorba despre interese (mărunte şi meschine), altfel nu se explică de ce scenaritele isterizante străbat globul de la un capăt la altul.

Deşi…
Într-o tăcere deplină şi o disciplină specific nemţească, autorităţile din Austria au luat hotărîrea să economisească, pînă în 2016, fix 26,7 miliarde de euro. Sînt luate în calcul economii, dar şi noi taxe (pe tranzacţiile financiare, spre exemplu). Componenta de reducere a cheltuielilor reprezintă 70% din acest program, iar restul va fi obţinut din impozite. Există un plan de reducere a cheltuielilor, inclusiv de către autorităţile regionale, care asigură succes hotărîrii.

Iar austriecii au acceptat sacrificiul.
Şi grecii trec printr-o perioadă grea. Sînt datori pînă-n gît şi, pe deasupra, au un program de austeritate greu de realizat.

Dar, nu imposibil şi, în orice caz, obligatoriu. Pentru că altfel, spun experţii, Grecia intră în faliment. Programul de austeritate este puternic contestat în stradă. Cu toate că obligaţiunile grecilor vor fi reduse la 120% din PIB (prin emisiuni de noi titluri, cu valoarea de jumătate din cele actuale), se prevede recapitalizarea băncilor sau naţionalizarea celor cu dificultăţi foarte mari. Printre altele, se vor reduce salariile cu 22% şi ale tinerilor de pînă la 25 de ani cu… 32%, ca să nu mai vorbim de liberalizarea pieţei muncii şi reforma pensiilor complementare. Pentru evitarea falimentului mai e nevoie de 130 miliarde de euro. Dar – oameni buni! – există viaţă şi după faliment. Cu toate că nu e de dorit, Grecia poate ieşi din zona euro şi, aşa cum afirmau oficiali politici, va rămîne în Europa!

Şi Portugalia protestează împotriva măsurilor de austeritate, iar Italia trăieşte drama ţărilor care trebuie să strîngă cureaua. Desigur, sînt şi alte ţări care gîfîie sub povara datoriilor, dar guvernele încearcă să reducă datoriile (pe care tot ei le-au făcut) şi să diminueze suferinţa populaţiei (pentru care, pînă la urmă, au fost făcute aceste datorii). Problema e că unii înţeleg şi se înhamă la greul care urmează (Austria prevede un hop de 5 ani, ce trebuie trecut pentru a ieşi la liman), pe cînd alţii, nici că vor să audă să renunţe la confortul unui trai mai mult decît deşănţat, fără muncă, aşezat doar pe speculaţii.

Apropo de speculaţii, în problema crizei s-a pronunţat şi George Soros. Ca orice speculator a criticat prestaţia Germaniei în ceea ce priveşte direcţia imprimată de Angela Merkel pentru ieşirea din criză. Şi a cerut – ce credeţi? – infuzie de capital american, desigur (în loc de economii). Sînt sigur că, în acest fel, reanimarea ţărilor îndatorate nu ar mai avea loc, în schimb falimentul ar bate la mai multe uşi. Dar cireaşa de pe tort ar fi îmbogăţirea unor speculatori şi o mai accentuată pauperizare a cetăţenilor Europei. Scenariul apocaliptic prezentat de Soros spune că a fost greşit să se acorde credit Greciei şi dobînzi violente Italiei. Astfel, unitatea continentului se destramă! Fals. Nici slaba creştere economică, nici tensiunile politice nu pot repeta criza din 1929. Pentru că, pur şi simplu, nu mai există acele condiţii care au condus la acea recesiune.
Războiul? Asta e o altă poveste.