Anul 2011 nu a adus răspunsul dorit la problema crizei datoriilor din zona euro

Agerpres

Pe fondul agravării situaţiei din Grecia, unde programul de asistenţă financiară internaţională convenit în vara lui 2010 nu a reuşit să facă faţă deteriorării datoriei publice, liderii europeni, la Consiliul European din 25 martie, au căzut de acord asupra Pactului Euro Plus, adoptat de o mare majoritate a ţărilor UE, inclusiv România, şi care prevedea posibilitatea Comisiei Europene de a supraveghea fiecare stat pe baza unor criterii uniforme.

Statele membre au continuat în paralel, pe parcursul verii, să lucreze asupra unui pachet de şase propuneri legislative (aşa-numitul “Six Pack”) destinat impunerii unei discipline bugetare şi reducerii dezechilibrelor economice între diferitele ţări membre. Totuşi, ţările europene s-au dovedit incapabile să găsească o soluţie mai ales pe termen scurt pentru a recîştiga încrederea pieţelor. În acelaşi timp, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy au readus în discuţie posibilitatea revizuirii Tratatului de la Lisabona, pentru a se oferi astfel o garanţie că regulile stricte ale disciplinei bugetare vor fi respectate.

În aceste condiţii, situaţia tot mai gravă a economiei greceşti şi riscul de contagiune a întregii zone euro, pe fondul deteriorării situaţiei interne din Portugalia, Italia şi Spania, au monopolizat atenţia la Summitul UE din 23 octombrie, care a fost urmat de o reuniune la nivel înalt a statelor din zona euro. Însă, acestea nu au reuşit să ducă la acordul dorit, astfel că preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy a convocat un nou summit, pentru 26 octombrie, considerat atunci “crucial” pentru supravieţuirea zonei euro.

După un “maraton” de aproape 10 ore, în dimineaţa zilei de 27 octombrie, liderii statelor din zona euro au ajuns la un acord care prevedea, pe de o parte, recapitalizarea băncilor din zona euro, iar pe de altă parte reducerea cu jumătate a datoriilor Greciei faţă de creditorii privaţi. O altă măsură a fost consolidarea disciplinei bugetare comune a Uniunii Economice şi Monetare. Fiecare stat membru ar urma să adopte un buget echilibrat, care să reflecte în propria legislaţie Pactul de Creştere şi Stabilitate, preferabil la nivel constituţional, şi asta pînă la sfîrşitul anului viitor.

În săptămînile care au urmat, Herman Van Rompuy a elaborat un raport privind consolidarea regulilor bugetare şi fiscale pentru a se evita o nouă criză financiară în zona euro. Documentul, prezentat liderilor statelor UE la Consiliul European din 8-9 decembrie, menţiona că prevederi fiscale mai dure pot fi incluse într-un protocol la articolul 126 al Tratatului de la Lisabona, o procedură care ar presupune consens naţional, dar nu şi schimbări substanţiale ale Tratatului. În acest fel, reformele necesare pot fi accelerate şi sînt eliminate şi eventuale complicaţii politice. Principalele prevederi ale raportului erau: un deficit bugetar de cel mult 3% din PIB şi o datorie publică de maxim 60% din PIB (acestea sînt deja incluse în Pactul de Creştere şi Stabilitate) pentru fiecare stat din zona euro; includerea unei “reguli de aur” în legislaţiile naţionale pentru a garanta un buget echilibrat pe termen mediu; dotarea FESF cu o licenţă bancară, astfel încît să poată lua credite direct de la Banca Centrală Europeană şi posibilitatea Comisiei Europene de a a impune automat măsuri de austeritate în ţările care au nevoie de asistenţă prin Instrumentul European de Stabilitate Financiară (FESF). Totuşi, Van Rompuy recunoştea că în cazul unor reforme mai ambiţioase va fi nevoie de o schimbare substanţială a Tratatului de la Lisabona.

Aşteptările, dar în egală măsură şi incertitudinile, erau numeroase înaintea Consiliului European de iarnă. Inflexibilitatea Berlinului cu privire la implicarea BCE în finanţarea directă a ţărilor din zona euro cu dificultăţi financiare grave şi condiţiile puse de Londra pentru revizuirea Tratatului de la Lisabona constituiau principalele motive ale lipsei unui consens în rîndul statelor membre.

La finalul discuţiilor din prima zi a Summitului UE, încheiate noaptea tîrziu, liderii statelor din zona euro au ajuns la un acord de principiu în domeniul fiscal, la care şi-au exprimat disponibilitatea de a participa şi ţările membre UE din afara zonei euro, cu excepţia Marii Britanii. “Astăzi am convenit să avansăm către o uniune economică mai solidă. (…) Şefii de stat sau de guvern din Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Suedia au indicat posibilitatea de a lua parte la acest proces după consultarea parlamentelor lor acolo unde este cazul”, se menţiona în declaraţia liderilor statelor din zona euro.

O primă măsură a vizat avansarea către o “uniune a stabilităţii fiscale”, cu o guvernanţă consolidată pentru a stimula disciplina bugetară şi o integrare mai profundă în piaţa internă, ca şi o creştere mai solidă, competitivitate sporită şi coeziune socială.

În al doilea rînd, fiecare stat din zona euro s-a angajat să adopte o “regulă de aur” ce presupune introducerea în constituţia fiecărei ţări din zona euro a unei prevederi potrivit căreia bugetele generale ale administraţiilor publice trebuie să fie echilibrate sau excedentare. Acest principiu va fi respectat, ca o regulă, dacă “deficitul structural anual nu depăşeşte 0,5% din PIB în termeni nominali”. În cazul statelor cu deficit bugetar peste plafonul de 3% din PIB prevăzut de Pactul de Creştere şi Stabilitate sancţiunile vor fi mai sistematice. Aceste sancţiuni, propuse de Comisia Europeană, vor fi “automate cu excepţia cazului în care o majoritate calificată din statele membre ale zonei euro se opun”.

Totuşi, la numai cîteva zile de la convenirea acordului fiscal european, au apărut numeroase semne de întrebare privind utilitatea noului document. După o primă zi de negocieri cu reprezentanţii statelor membre, trei eurodeputaţi – Guy Verhofstadt, Elmar Brok şi Roberto Gualtieri – au constatat că, practic, toate prevederile incluse în acord pot fi puse în aplicare pur şi simplu făcînd uz de actualele tratate ale Uniunii Europene. Potrivit eurodeputaţilor, proiectul acordului este similar, uneori chiar în contradicţie, cu primul pachet legislativ pentru consolidarea guvernanţei economice europene, intrat în vigoare în 13 decembrie şi care sporeşte substanţial supravegherea bugetară europeană asupra statelor membre. Conform calendarului propus pînă acum, proiectul final al acordului convenit la 9 decembrie este aşteptat în jurul datei de 20 ianuarie 2012, urmînd să fie semnat de statele membre în luna martie.