Anuala dejeană de artă plastică

S-a instaurat deja pe făgaşul unei frumoase tradiţii iniţiativa ca, la fiecare început de an, creatorii dejeni implicaţi  în procupări aderente artelor plastice să-şi organizeze o amplă şi sugestivă sinteză expoziţională. Un asemenea eveniment devine benefic atît pentru artişti, care-şi văd etalate frămîntările într-un reprezentativ context valoric colectiv, cît şi pentru numerosul public interesat să asimileze din sonorităţile unor diversificate răsfrîngeri spirituale. Nu trebuie uitat, însă, că această manifestare culturală cu viguroasă rezonanţă în actualitate îşi datorează finalitatea graţie existenţei în  centrul istoric al municipiului Dej a memorabilei galerii de artă ‘’Frezia’’, patronată cu exemplară exigenţă şi generozitate de dr. Marius Boca şi prof. Ioan Mureşan.
Cele peste 150 de expoziţii personale găzduite de galeria ‘’Frezia’’ pe parcursul celor 13 ani de fertilă existenţă (incluzînd personalităţi ale vieţii artistice din întreaga ţară) au creat indubitabil un climat de elevată emulaţie spirituală, cu stimulative consecinţe pentru creatorii locali constant păstraţi într-o atmosferă de elan şi superioară motivaţie. Indiferent de pregătire, vîrstă şi acces la condiţia autenticului artistic se impune consemnată sincera dăruire şi ardoare pentru ca ofrandele lor periodice să consoneze cu impulsurile vitale ale vocaţiei şi exigenţele criteriului estetic.
Pentru obişnuiţii unei asemenea afirmări publice de izbîndă creativă paginaţia a intrat deja în familiară intimitate, configuraţia elegantă şi cuprinzătoare a  reputatei galerii asigurînd o bună etalare a disponibilităţilor specifice. Octogenara  Elena Szervátius a tratat cu sugestiv simţ sintetizator suple ipostaze arhitecturale recomandate de catedrala ‘’Notre Dame’’ şi-un fastuos ansamblu urban, alături de o serpentinată învolburare de crenguţe înflorite. Tot pe peretele central a figurat şi Eva Lukács Solymossy cu trei complexe compoziţii ce configurează ingenioase inserţii ale umanului într-un context de spectacol cu personaje în tensionată stare participativă. Rezistă în vecinătate lucrările  tinerelor surori Larisa şi Loredana Tomşa (cu trei elaborate şi distincte lucrări fiecare) pentru că au la bază anvergură inspirativă, subtilitate cromatică, lejeritate expresivă.
Pe filiera unor viziuni consacrate se comportă majoritatea expozantelor, după cum o arată şi venerabila profesoară Dorina Bodea-Ban, fidelă unui postimpresionism exersat cu vervă şi sensibilitate în reconstituirile de climat medieval (‘’Sighişoara’’), rustic (o bisericuţă de lemn), o ‘’Primăvară’’ în floare şi două consistente naturi statice cu flori, pentru ca fiica sa, Eleonora Bodea-Ban, la rîndu-i preţuit dascăl de specialitate în învăţămîntul dejean, să facă din nou dovada unei admirabile dezinvolturi în caligrafierea sinuoasă a elegante motive şi obiecte-recipiente de epocă, sugerînd rezumativ atmosferă de nobilă urbanitate şi civilizaţie. Remarcabil simţ cromatic şi nerv interpretativ mărturiseşte iarăşi Silvia Pop, abordînd cu naturaleţe şi profesionalism o tematică diversă, cu predispoziţie către intonaţia gravă în transpunerile cu personaje adînc frămîntate sau inserţie de fior metafizic în ‘’Dejul pe înserat’’ şi imaginea în care înscrie un vertij floral. În ce-o priveşte pe Anca Delia Bogdan se simte că-şi păstrează pasiunea pentru desăvîrşirea unui subtil jurnal de călătorie, eternizînd cu fină sensibilitate reverberaţiile a seculare vestigii şi diafane ţărmuri.
Sub semnul calităţii şi particularităţii confesive stau şi lucrările din cea de a doua sală. Frapantă, întemeiată pe fascinante reverberaţii asociative de vegetal, terestru şi celest, se recomandă viziunea abstract lirică profesată cu pronunţat rafinament de Dan Emilian, secondat în vecinătate de Emanuel Bumbu, autor a patru exersări în cromatism fin nuanţat, aureolate de revărsările unei fantezii prodigioase ce valorifică incitant subtilităţile fluxului luministic. Peisagist de viguroasă factură postimpresionistă, Mircea Ardeleanu operează cu tuşe dezinvolte, saturate de pigment şi poetică evocativă. Incitantă şi cursivă ne apare scriitura Laurei Constantin, finalizînd o vibrantă atmosferizare a spaţiului amplu prin traiecte alerte, prelungi, combinate cu atingeri punctiforme de tuşe în laviu pe catifelat fond alb. Bogată fantezie, abilitate a tehnicilor combinate şi incisivitate satirică relevă lucrările lui Robert Gal (‘’Narcisism’’, ‘’Fata morgana’’, ‘’O altă zi cenuşie’’, ‘’Hugo Boss’’), iar Alexandra Tatar se sprijină pe sugestivitatea a cinci figurine medievale, zeităţi simbolice în tuş şi tempera, pentru a incifra un tulburător mesaj meditativ.
În sala de la intrate în galerie sînt panotate alte numeroase lucrări bine individualizate, în tehnici mixte, afirmate sub semnul unei vădite mobilităţi imaginative. Virtuoz colorist, Avel Sabo a pictat cu pastă abundentă şi supleţe stilistică trei naturi statice cu flori, Eva Marczian operează în spirit abstractizant cu fosforescente revelări de poezie lăuntrică, Lorand Pusi se afirmă ca un exponent al spiritului suav în două pasteluri cu nuduri feminine şi anvergură romantică în configurare de trecut medieval, Eduard Szilaghi prelucrează şi valorifică ingenios sugestiile unor instantanee fotografice, Octavian Gheorgheanu se arată preocupat de vitalitatea vegatalului (într-o solidă evanescenţă florală), încîntat de insemnele unei robusteţi rustice (‘’Străbun’’), interesat de ecourile unui destin aflat în solitudine (‘’Pe gînduri’’). Penetrante afirmări în prelungirea unei fecunde tradiţii articulează cu unde de puritate şi sinceră emotivitate ing. Liviu Gavrilescu (cu două icoane pe sticlă în spiritul şcolii de la Făgăraş) şi Horea Filip, autor a cinci icoane pe lemn, concepute din ample promptitudini lineare şi cromatism arhaizant.
Prin aportul a trei energii preocupate de universul sculptural, ampla anuală dejeană de artă plastică înregistrează un plus de diversitate stilistică şi incitare reflexivă. Deşi aflat în faza incipientă a creativităţii, proaspătul absolvent de Academie clujeană, Liviu Bumbu, prin cele trei lucrări turnate în bronz se impune ca un performer al volumetriilor acut tensionate, abil şi savant ritmate, expresiv valorate prin ingenioasa alternare a suprafeţelor polisate, brăzdate de lumină, cu sobrietăţile unor patinate adumbriri. Admirabile sinteze de expresivitate cu unduiri simbolice inserate în structuri marmoreene expun Vasile Pussy şi Alexandru Ghete (fiecare cu cîte patru lucrări), cioplite cu ştiinţă, fineţe şi adîncă preocupare pentru articulaţiile unor semnificaţii adînci. O reuşită expoziţională care îndeamnă la fireşti manifestări viitoare.

Negoiţă  LĂPTOIU