Antonesciana

RADU VIDA

A  trecut luna de miere! În consecinţă, lucrurile încep să se aşeze, dulceaţa, de regulă într-un strat mult mai subţire decît restul… amestecului din butoiul cel mare al căsniciei, dulceaţa, zic, e demult consumată. Şi, evident, rămîne… restul. Un mix de bune şi rele, mai mult rele, pentru că obişnuinţa erodează, convieţuirea nu are darul de a retuşa defectele (din contră!), iar monotonia repetitivă decolorează primăvara începutului şi-i conferă cenuşiul diurnului.

Aşa-i şi-n familiile politice. Şi ceva mai rău, atunci cînd căsătoriile sînt de convenienţă, urmare a împrejurării că… dacă trebe-trebe!, o iau pentru că-i bogată, trec puntea cea urîtă şi mă-ntorc la cea frumoasă, dar săracă…

Recunosc că e un fel de reducere la… simplist, dar USL îşi complică singură existenţa, interesul nu mai poartă nici măcar fesul, ci pălăria cu boruri largi, sub care încep să se întrezărească tot felul de şmecherii trecute. Prezentul e ca fuga de acasă, cînd cel mai comod mijloc de a scuza lucrurile e anunţul pretext al unei şedinţe prelungite. Şi, desigur, tot mai dese (şedinţele). Apoi, urmează povestea cu ochii care nu se văd, inima zburdalnică, pînă şi cele mai serioase atuuri devin defecte; iritări, vorbe din colţul gurii, tonuri ridicate, scandal…

Poate că, în fuga… tastaturii, imaginea despre viaţa noastră politică este puţin exagerată, iar comparaţia cu familia-forţată. Dar oamenii n-au timp nici chef de analize, de subtilităţi. E nevoie de locuri de muncă, de salarii, de perspective durabile. Încep însă să ruginească balamalele. Şi scîrţîie. Dăunăzi, vorbele lui Crin (de cînd e al doilea om în stat, potenţial candidat la preşedinţie şi opozant a lu’ Băse – ordinea poate fi uşor inversată -, e pentru prima oară că aud Crin, în loc de Antonescu. E ca întoarcerea în timp la ministrul tineretului şi sporturilor, unde tînărul muzeograf apărut în Guvern, se distingea doar prin pletele-i bogate şi vorba şi mai şi). Nu apelativul contează, veţi spune. Corect. Dar e un semnal că omul, alegătorul, i-a dat o notă mai slabă aspirantului. Şi că a mai adăugat o filă mototolită la aventura antonesciană a imaculatului crin.

Totul porneşte de la gura-i spurcată. Şi plină de cuvinte, înşiruite de-a valma. Gîndite şi negîndite. Turuite doar pentru a răspunde solicitărilor jurnalismului frenetic. În paranteză fie spus, partenerul de dialog şi drum politic, premierul Victor Ponta, a atras atenţia public  asupra comportamentului antonescian. Şi nu l-a mîngîiat cu o floare nici cînd a afirmat că preşedintele Parlamentului e mai… impetuos. Adevărul e că ultima afirmaţie a lui Crin Antonescu a fost taxată în mai multe medii, iar impresia n-a fost deloc favorabilă. Vorbe buclucaşe de la scandalul iscat de Remus Cernea. Dincolo de coloratura… verde a iniţiativei celui susţinut de USL şi înregimentat la egologiştii de culoarea… pericolului de Paris, Crin Antonescu a replicat că nu susţine  iniţiativa aliatului, dar… aici e aici! Cică „orice parlamentar poate propune orice, fie că e constituţional sau nu, legal sau ilegal”.

Impardonabil.
Mărturisesc că n-am nici  o putere să mă manifest, cînd aud aşa ceva. Eu, simplu cetăţean, nu cred că pot să spun ce-mi trece cîteodată prin cap, cu toate că, la o şuetă, oamenii mai vorbesc şi prostii. Dar ca un vechi politician, care s-a copt pentru prima funcţie în stat, să debiteze asemenea enormităţi,  e cel puţin ciudat. L-o fi luat gura pe dinainte? Poate. Dar atunci, cu siguranţă, nu are ce căuta în politica mare.
Poate la un barbut, un şpriţ…