Aniversări clujene | CORNEL UDREA – omul care face cuvintele să zâmbească

Cornel Udrea s-a născut în data de 27 martie 1947, în Gheorgheni, județul Harghita. Este fiul lui loan Udrea și al Carolinei (născută Kostandi). A absolvit Liceul ˶Mihai Eminescu˝ din Cluj și este licențiat al Facultății de Filologie a Universității ˶Babeș-Bolyai˝. Este cunoscut și îndrăgit ca realizator și coordonator programe de divertisment și teatru radiofonic la Radio Cluj și, totodată, în calitate de poet, prozator, eseist, dramaturg și umorist, cu un număr impresionant de cărți publicate. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Ligii Scriitorilor Români, Director Onorific al Asociației Culturale ˶Interludis˝ și Rector Onorific al Academiei de Umor ˶Răzeșii˝ din Suceava.
Cu prilejul aniversării zilei de naștere, cotidianul Făclia îi dedică pagina de Artă-Cultură din acest weekend, redând spre lectură interviul pe care maestrul a binevoit să ni-l acorde.

Reporter Făclia: Voi începe cu următoarea întrebare: De cotidianul clujean Făclia vă leagă multe amintiri. Ați debutat aici în anul 1961. Ce a însemnat această experiență la momentul respectiv?

Cornel Udrea: De ziarul Făclia mă leagă nu numai amintiri, ci și sentimente durabile, sentimente puternice, cum nu am avut față de alte publicații. Făclia a fost aproape de sufletul meu și de inima mea. Am debutat cu o poezie despre Yuri Gagarin, aveam 14 ani, și de atunci până astăzi public la Făclia. Ceea ce a scos în evidență acest cotidian, chiar și înainte de ʽ89, a fost vocația sa culturală. Nu a fost un cotidian sec, politic, partinic. A sprijinit cultura și a lansat scriitori prin paginile sale de cultură, a fost un mozaic cultural excepțional, care a prins extraordinar de bine la publicul clujean, la publicul din județ.

Reporter Făclia: Ați debutat cu poezie în 1972, prin volumul ˶Iasomia˝, apărut la Cluj. Ați colaborat cu numeroase reviste literare cunoscute. Ați scris poezie, proză, teatru, eseu și monografii, dar v-ați făcut remarcat în mod deosebit pentru latura umoristică, satirică și ludică a cuvântului scris. Ce anume v-a deschis apetitul pentru această direcție?

Cornel Udrea: Gena umorului a existat în mine, este moștenire de la mama. Ea ne povestea basme, dar le interpreta, avea un întreg registru de interpretare și asta se lipea foarte bine de sufletul nostru, al meu și al fratelui meu. De acolo vine, de la acest exercițiu al zâmbetului în familie. Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate, prin intermediul zâmbetului. Zâmbetul este cel care îmbogățește spiritual orice ființă omenească, îi acordă credit în fața vieții. Umorul curat, sănătos, nu cel căzut în vulgaritate, este cel mai important câștig al omului, pentru că ține loc și de medicament și de terapii savante. Românul este un umorist desăvârșit. Toate basmele de-a lungul istoriei au foarte, foarte mult umor. Dacă ne gândim cum sunt descriși zmeii, Muma Pădurii, Zgripțuroaica, vedem că se fac niște portretizări absolut colosale. În basmele noastre, umorul mai poate fi stârnit și prin absurd, lucru unic în literatura, în cultura mondială. Am publicat până acum 64 de cărți de umor dintre cele care mi-au apărut și ele mă reprezintă în totalitate.

Reporter Făclia: Cum priviți acum volumul apărut în anul 1979, ˶Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi˝, reeditat ulterior, un volum tare bine primit de public, tipărit inițial într-un tiraj de 145.000 de exemplare?

Cornel Udrea: În 16 ediții. Există o distanțare obiectivă față de carte, însă n-aș schimba nicio literă, niciun cuvânt, pentru că ea nu aparține numai unei anume epoci. Umorul nu are vârstă, el străbate prin timp și peste timp. Mă refer la umorul adevărat, de calitate, pe care trebuie să îl separăm de pamflet, de satiră, care se referă ambele la o anume perioadă și la anumite personaje politice. Toată povestea și greutatea aproape insurmontabilă uneori este de a traduce texte de umor, multe fiind scrise în grai local. Dar aceasta este o cu totul altă chestiune.

Reporter Făclia: În acest volum oferiți și o serie de definiții ingenioase ale unor termeni la care poate nu ne-am fi așteptat să fie analizați: Albatros – editură cu pene; arhebuză-arhetipul buzei; bumerang – obiect de care poți scăpa ținându-l la tine; galantar – loc unde se adună bărbații politicoși; omoplat – om călcat de buldozer. Cum s-au născut aceste ˶experimente lingvistice˝?

Cornel Udrea: Exact așa sunt, exerciții semantice, dar pentru a produce asemenea ˶entomologii lingvistice˝, cum le-am spus eu, trebuie să citești, să ai carte multă ca să poți să faci niște asocieri. Am și cugetări scurte, comprimate în propoziții sau în esența unei fraze, care vin tocmai din exercițiul lingvistic.

Reporter Făclia: O altă afirmație ludică pe care ați făcut-o: ˶Limba română trăiește vremuri diacritice˝.

Cornel Udrea (râzând): În loc de vremuri critice, am spus vremuri diacritice. Este tot un joc de cuvinte, care face trimitere la o categorie foarte importantă a contemporanilor noștri, a celor care mutilează gramatica limbii române. Lucrul acesta este trist, pentru că dovedește că avem probleme sociale legate de învățământul românesc de-a lungul timpului.

Reporter Făclia: Ați fost prezent în radiodifuziune ani buni și ne-ați surprins plăcut cu programe de divertisment și teatru radiofonic. Merită să amintim faptul că ați realizat cea mai longevivă emisiune de divertisment, ˶RADIODUMINICA˝. De unde această dragoste pentru radio?

Cornel Udrea: Ea durează dintotdeauna. Ascultam radio cu fascinație în copilărie, nu neapărat pentru conținut, mă fascina că vocile erau lângă mine și puteam să întind mâna și să mângâi vocile pe creștet. Era o chestiune formidabilă. În 1970, la 1 august, am fost angajat la Radio Cluj, odată cu venirea directorului Vasile Rebreanu, scriitorul. Emisiunea ˶RADIODUMINICA˝ am inventat-o, să zic așa, în 1972, pe fundamentul unei emisiuni de umor care se numea ˶Umorul de la A la Z˝ și am dus-o până în 2013. Radioul a fost viața mea, am petrecut acolo zeci de ani, emisiunea era caleidoscopică, avea foarte, foarte multe rubrici. Aveam rubrică pentru nevăzători, care apoi a devenit o emisiune de sine stătătoare, excepțională, am avut rubrică de filatelie la radio, de călătorii, de interviuri extraordinare și, desigur, umor. Muzica pe care am transmis-o, textele de umor, interviurile au dat multă bătaie de cap cenzurii. Am difuzat muzică în limba engleză, spaniolă, italiană, n-aveau ce face, conținutul cântecelor era benign, erau cântece lirice, de iubire, nu aveai ce să le reproșezi. Partea însorită a vieții mele a fost Radio Cluj.

Reporter Făclia: Sunteți o personalitate a premierelor. Autorul primei piese românești sociale antidrog – ˶Colivia cu iluzii˝, autorul a două volume de proză umoristică scrise în limbajul Braille, dar și deținătorul recordului pentru cel mai mare tiraj de carte umoristică. Privind retrospectiv, cum vă raportați la toate aceste realizări?

Cornel Udrea: Dincolo de contabilitatea aritmetică, există investiția de suflet pe care am făcut-o și, s-o spunem pe aia dreaptă, investiția de inteligență. Nu oricine poate să scrie umor. Să faci cuvintele să zâmbească, să trăiască o altfel de viață decât trăiesc în poezie sau în teatru sau în proză e greu. Dar merită! A fost o plăcere și gândul că oamenii citesc, ascultă umor m-a făcut să mă simt bine, să mă simt împlinit.

Reporter Făclia: Povestiți-ne putin despre experiența Festivalului de Grafică Satirică și Literatură Umoristică ˶Umor…la Gura Humorului˝, un festival a cărui istorie se scrie de mai bine de trei decenii și unde ați fost președinte al juriului, la secțiunea literatură.

Cornel Udrea: Nu este singurul festival. Am participat la toate festivalurile de umor din țară, festivaluri care s-au axat și pe partea de interpretare și pe partea de muzică, teatru. Acestea au fost creuzete culturale și educative excepționale. Din păcate, în condițiile actuale, ele nu mai au puterea, vlaga necesară pentru a se impune și există și o indiferență a politicienilor față de aceste festivaluri. Cel mai vechi este cel de la Vaslui, ˶Constantin Tănase˝, apoi vine cel de la Gura Humorului, apoi Bistrița, cu ˶Mărul de aur˝. Sunt zeci de festivaluri care au avut un public extraordinar și care a bătut în audiență toate televiziunile și după ʽ89. Ce a dovedit aceasta? Că oamenii au nevoie și de altfel de divertisment. Festivalurile supraviețuiesc, dar cu foarte, foarte multă greutate și, dacă nu se fac transfuzii financiare, vor ajunge, cu siguranță, la terapie intensivă.

Reporter Făclia: Ați afirmat la un moment dat: „În fața colii albe de hârtie mă simt mic și înfricoșat …˝ Ce vă sperie cel mai tare, când vine vorba de scris?

Cornel Udrea: Exact lucrul acesta. Coala aceea albă de hârtie o văd uriașă, ca pe o întindere imensă, albă, pe care eu trebuie să așez niște furnici care să construiască un mușuroi. De fiecare dată este un sentiment așa, fulgerător, oare voi face față acestei câmpii albe? Ei bine, până acum mi-a reușit. Scriu din prima, din temperatura inspirației primare, apoi urmează o perioadă în care las textul deoparte să ajung eu la temperatura normală și textul să ajungă la temperatura firească. Și apoi ne întâlnim, din nou, și, acolo unde trebuie, intervin în text. Dar nu foarte mult.

Reporter Făclia: Care este perioada din zi cea mai prolifică scrisului?

Cornel Udrea: Am avut întotdeauna ușurința scrisului, o ușurință pe care, uneori, am plătit-o, pentru că a dus, inevitabil, și la superficialitate. Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și adorm la loc liniștit. Nu am o oră a zilei, dar cea mai bună perioadă este dimineața, când optimismul locuiește cu tine.

Reporter Făclia: Aveți în pregătire noi proiecte editoriale la acest moment?

Cornel Udrea: În acest moment, sunt deja cinci cărți publicate în perioada pandemiei, urmează să fac lansări, să le aduc oamenilor cărțile acestea în față, pentru bucuria lor. Am o piesă de teatru pe care trebuie să o termin, am avut premieră acum trei săptămâni la Târgu Jiu, urmează o premieră la Iași, o să mai am la Turnu Severin, la Turda. La Turda o să vină Teatrul din Târgu Jiu cu piesa ˶Aproapele departe˝ sau cu celălalt titlu, ˶De ce suflăm în păpădie?˝ Scriitorul, în general, este neostenit, este omul care trăiește pentru și prin scris.

Reporter Făclia: Ce mesaj doriți să le transmiteți în încheiere cititorilor cotidianului Făclia?

Cornel Udrea: Vreau să le spun că îi iubesc, îi simt aproape și am semnale în fiecare sâmbătă de la oamenii care îmi citesc editorialul. Pentru mine este satisfacția supremă. Să îi văd cu o carte de-a mea în mână, să îi văd citind Făclia, citindu-mă pe mine. Le doresc sănătate, bucurie și să ne bucurăm de viață împreună.

Făclia îi mulțumește scriitorului și umoristului Cornel Udrea pentru cuvintele adresate și îi urează un călduros La mulți ani!

Iulia GHIDIU