ANAF, surprize sau stupize?

Persoanele fizice vor avea un singur formular de completat şi sperăm ca acesta să fie inteligent, iar în formula actuală va fi o surpriză plăcută”. Enunţul de mai sus aparţine lui Daniel Tudor, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), care a precizat că “formula ” va fi o “surpriză plăcută şi pentru noi şi pentru contribuabili”. Sincer, pe mine mă pun pe gânduri (negre) spusele domnului Tudor, mai ales când aud că “formula” va fi o surpriză chiar şi pentru ANAF, nu doar pentru noi. Că noi am avut, avem şi – iată! – vom avea parte de tot felul de surprize de la ANAF, asta mi se pare o treabă obişnuită, dar să-şi facă cei de acolo chiar şi lor înşile o surpriză, ei, da, asta e ceva mai puţin obişnuit. Teoretic, s-ar putea spune că auto-surpriza asta frizează chiar o fractură logică, dar asta s-ar putea spune doar dacă nu am şti că este vorba despre ANAF, care, nu-i aşa…

Nu ştiu de ce, dar pe mine unul, când aud de Fisc, mă cuprinde un soi de lehamite existenţială, şi asta nu fiindcă nu aş vrea să-mi plătesc taxele, impozitele şi toate celelalte, ci fiindcă instituţia cu pricina pare a se strădui – cu mult succes – să facă treaba asta cât mai dificilă şi mai scârboasă cu putinţă. Iar când aud că Agenţia ne pregăteşte şi o surpriză, lehamitea mea cronică este însoţită de nişte frisoane mai reci decât cele ale gripei care bântuie prin ţară, plus un fel de curiozitate bolnavă, centrată pe întrebarea: “Oare ce le-o mai trece prin cap?”

Dar, oricât m-aş strădui să anticipez intenţiile şi “formulele” pe care Fiscul le-ar putea inventa, imaginaţia mea este cu mult depăşită de a lor, găselniţele celor de acolo putând face faţă cu brio într-un concurs de scenarii science-fiction cu tentă de horror. Iată de ce nici măcar n-am să încerc să-mi imaginez cum va arăta viitoarea variantă a celebrei Declaraţii 600, care – după cum ne anunţă triumfal Oana Iacob, secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice – se află acum într-un “mecanism care are în vedere o simplificare a sistemului de declarare şi plată a contribuţiilor sociale obligatorii”. Prefer să aştept termenul de 15 aprilie, înaintat de doamna Iacob privind finalizarea “formulei”, şi să mă bucur că dânsa nu s-a referit la data de întâi a aceleaşi luni.

Însă, până atunci, nu pot să nu-mi amintesc ce îşi propunea Fiscul prin toamna trecută, când instituţia anunţa că a decis să se restructureze. Concret, reprezentanţi ai ANAF declarau, prin octombrie 2017, că până la sfârşitul anului vor propune o serie de măsuri fiscale care vor face ca, citez, instituţia să ofere “servicii de înaltă calitate” şi să devină un “partener real al mediului economic”. Ce-i drept, e drept: măsuri fiscale au fost propuse, Declaraţia 600 fiind una dintre ele. Însă, acestea au făcut oare din Fisc un “partener real al mediului economic” care să ofere “servicii de înaltă calitate”? Întrebarea mi se pare pur retorică şi are, cred eu, un singur răspuns, pe care nici măcar nu merită să-l mai amintim.

Aşa că, fie-mi iertată lipsa de încredere, eu prefer să aştept, uşor înfrigurat, “formula” surprinzătoare, şi să sper că aceasta va semăna cât mai puţin cu putinţă cu o emisiune televizată de prin anii ’90, pe care realizatorii o botezaseră “surprize, surprize”, iar telespectatorii îi spuneau “stupize, stupize”.