Ambiţiile europene ale Republicii Moldova

Financial Times

Republica Moldova a trebuit să străbată un drum greu pînă la obţinerea independenţei faţă de Uniunea Sovietică în 1991. Pe fondul corupţiei, al unei industrii şi al unui management, din epoca sovietică, necompetitive, cel puţin un milion de moldoveni au părăsit ţara în căutarea unei vieţi mai bune, scrie Iurie Leancă, premierul Republicii Moldova, într-un articol apărut pe blogul “beyondbrics”, găzduit de Financial Times.

Cu toate acestea, animată de dorinţa de a se integra mai bine în UE, Republica Moldova a început să iasă dintr-o perioadă de zeci de ani de ocazii ratate şi de relativ declin.

Reflectînd acest lucru, PIB-ul a crescut cu o medie de 3% în fiecare an, din 2009, iar, în aceeaşi perioadă, deficitul bugetar s-a redus de la – 6,4 la -1,35 din PIB în 2012.

Republica Moldova a reuşit să aducă inflaţia în mare parte sub control: dacă între 2000 şi 2008, rata medie a inflaţiei a fost de aproximativ 11 %, în 2012 aceasta a fost de 4,6%, iar autorităţile şi-au propus reducerea ei în continuare pe termen mediu.

În acelaşi timp, Moldova şi-a asumat reforme în domenii precum energia, educaţia şi sectorul financiar – salutate în mod public de către organizaţii internaţionale ca FMI şi UE.

Cu toate acestea, cetăţenii Republicii Moldova au de parcurs un drum greu pentru a putea aspira la un nivel de trai asemănător cu cel al cetăţenilor europeni din Occident.

Acesta este motivul pentru care relaţia Republicii Moldova cu UE este crucială. Croaţia a devenit recent membru al Uniunii, iar Serbia va începe, probabil, negocierile de aderare în 2014. Aşa cum UE a ajutat Balcanii de Vest pentru a-şi redobîndi pacea şi a-şi consolida prosperitatea, o perspectivă europeană contribuie la eforturile de reformă ale Republicii Moldova.

Creşterea economică este, ca întotdeauna, cheia. Problemele din zona euro, alături de o secetă severă, au făcut ca Republica Moldova să fie afectată de o recesiune superficială în 2012. Pentru acest an, FMI estimează o creştere economică de 3,5-4% şi, dat fiind faptul că producţia industrială a crescut cu 6,4% în primul trimestru, acest lucru pare realizabil, precizează premierul.

Unele sectoare au înregistrat creşteri impresionante: anul trecut, producţia procesatorilor de carne din Republica Moldova a crescut cu 15%, iar producţia de vin cu aproape o treime. Impulsionată de investiţiile străine anterioare, producţia de maşini şi echipamente a crescut 31% , iar cea de aparate şi de piese electrice cu 50%.

În pofida acestor evoluţii foarte reale, creşterea continuă să fie suprabazată pe consum, şi este nevoie de o stimulare a exporturilor şi a investiţiilor interne, susţine Iurie Leancă. Aproximativ 20% din PIB-ul Moldovei este în prezent generat de companii deţinute parţial sau integral de către entităţi străine, în creştere de la 14% în urmă cu 10 ani.

Încercăm să ne consolidăm punctele forte tradiţionale, în sectoare precum agricultura şi industria textilă, dezvoltînd în acelaşi timp noi industrii prin orientarea investitorilor spre sectoare cum ar fi tehnologia informaţiei şi industria automobilistică. Aceste eforturi au fost impulsionate de proximitatea ţării faţă de pieţele UE şi CSI, de faptul că în Republica Moldova există cele mai mici costuri ale forţei de muncă din regiune şi de populaţie multilingvă. Valorificarea potenţialului nostru de inovare este parte integrantă a strategiei noastre, iar Indicele Global al Inovaţiei pe 2013 plasează Republica Moldova pe locul 45, în faţa unor jucători regionali majori cum ar fi Rusia, Polonia şi România.

Eforturile de a transforma modul în care guvernul de la Chişinău interacţionează cu cetăţenii săi, prin implementarea de noi servicii de guvernare-deschisă şi de e-guvernare, au cîştigat recunoaşterea internaţională, iar Republica Moldova a cîştigat Premiul ONU pe 2013 pentru Serviciul Public. Deşi este un început, ne propunem să mergem mai departe prin introducerea de măsuri privind spargerea monopolurilor, promovarea concurenţei loiale şi creşterea transparenţei în ceea ce priveşte proprietatea asupra companiilor.

Unii susţin că UE atinge limita naturală de extindere. Dar Uniunea are o miză clară în ceea ce priveşte succesul Republicii Moldova. Împărţim o graniţă terestră cu România, iar mulţi moldoveni sînt cetăţeni români şi, deci, cetăţeni UE.

Republica Moldova este, de asemenea, scena unuia dintre “conflictele îngheţate” ale Europei. Negocierile sînt în prezent în curs de desfăşurare asupra statutului regiunii transnistrene a Republicii Moldova, care şi-a declarat independenţa şi a fost scena unui conflict violent la începutul anilor “90. UE este participant activ la aceste discuţii, recunoscînd necesitatea de a asigura stabilitatea în vecinătatea sa estică.

Nu privim integrarea europeană drept o cale uşoară pentru a depăşi problemele cu care ne confruntăm. Ea nu este un panaceu. La nivel practic, o creştere a accesului pe pieţele europene ne va stimula economia. Mai mult însă, speranţa noastră europeană ne oferă un plan de acţiune: este cel mai bun instrument disponibil pentru a ne reforma ţara şi, totodată, cea mai puternică viziune pentru a ne ghida naţiunea pe drumul său spre un viitor mai bun.