Amalgam de sîmbătă/duminică

RADU VIDA

Se fac şi se desfac guverne. Şeful statului cochetează cu o nouă teocraţie, Strada cere etocraţie, iar primul ministru promite noocraţie. Pînă la urmă ar fi vorba despre un guvern de tehnicieni, cu parfum de dreapta şi spray de stînga. Noroc că preşedintele nu-i şeful Bisericii, Strada e cea mai imorală combinaţie posibilă, iar Guvernul va fi format din specialişti. Nu e meritul nimănui, dar într-o degringoladă, mai ceva ca la balamucul din ’89, democraţia are de suferit, instituţiile stagnează, iar personajele se fac că se schimbă.

Asta la noi. Dar în lume?

La Chatham House – Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale a fost agitaţie. Marea Britanie apasă pe pedală. Şi cere: 1). asigurări că va fi tratată în mod egal pe piaţa comună europeană; 2). reducerea restricţiilor impuse economiilor ţărilor UE pentru creşterea competitivităţii; 3). dreptul de a nu participa la procesul de integrare politică a UE, simultan cu denunţarea numărului de imigranţi care ajung din spaţiul UE în Marea Britanie. Şi dacă nu şi nu, referendumul supuşilor Majestăţii Sale va duce la ieşirea insularilor din Uniune. Uşor de zis, greu de realizat. Deja nu se mai ţine cont de hotărîrile CEDO în ceea ce priveşte libera circulaţie. Dar Germania şi Franţa nu vor să cedeze nimic din supremaţia pe care şi-au cucerit-o în Europa; imigraţia îi oripilează pe toţi, dar nu dă bine să faci paşi înapoi; după cum este cu totul inacceptabil să nu te aliniezi politic, dar să vrei caimacul de pe întreaga ceaşcă. Băncile germane şi americane, mari şi importante, ameninţă cu plecarea. Pierderile se anunţă şi mai şi, pentru cei care vor să părăsească ceapeul european. Sau, mai exact, la început a fost Grexit, apoi Brexit şi nici Frexit nu s-a lăsat mai prejos. Franţei i s-au alăturat Finlanda, Polonia, Olanda, Austria… Şi toată lumea vrea referendum. Pe ceva!

China nu vrea nimic. Nici măcar pe americani în preajma apelor lor teritoriale. Asta pentru că, acolo, lîngă insula Sanchan s-a descoperit o mină de aur. Cea mai mare de pînă acum. Pe puţin 470 de tone din ochiul dracului clipesc din adînduri. Dar preţiosul metal se află la mai bine de 2000 de metri sub apele mării. Iar chinezii nu deţin tehnologie pentru a putea exploata la mai mult de 1000 de metri. Nu-i nimic! N-au avut nici bomba atomică, nici rachete spaţiale, nici industrie, nici… nimic. Dar, cînd n-au mai vrut să fie arătaţi cu degetul, au luat-o înainte. Şi-s de neoprit.

În Rusia, scandalurile nu se mai sfîrşesc. Politicienii se dopează, sportivii de asemenea. Iar oligarhia… jubilează. Putin se face că-i sarac şi cinstit, dar are o avere estimată… de te cruceşti! Iar mezina lui, Katarina Putina, e una din cele mai bogate femei din stepă, dar şi din pădurile de mesteceni.

Am spus tot? Da. În afară de replica ’ceia dintr-un film cu Louis de Funès, în care omul făcea prezentările: „Domnul e preşedintele statului, domnul e vicepreşedintele statului, iar domnul… domnul nu are nici o importanţă!” Poate doar dacă acest domn nu se cheamă Alain Delon, care a implinit 80 de ani şi a primit o scrisoare de la Brigitte Bardot. Să-şi fi amintit căţălara planetei de hîrjonelile de demult? Greu de spus, chiar şi într-un sfîrşit de săptămînă, în care fiecare şi-a propus să-şi facă de cap. Scoateţi-vă, aşadar, din genă Glava 23 din Pravila lui Vasile Lupu, care îngăduia bărbatului să ridice mîna asupra femeii lui. Zău, nu se mai practică nicăieri… corecţia care este! Aşa că:

Baftă!