Alianţa “biblică” dintre Statele Unite şi Israel

Le Point
Preşedintele american Barack Obama a anunţat că, dacă va fi nevoie, SUA se vor opune prin veto admiterii Palestinei la ONU ca stat independent. O poziţie opusă celei exprimate la Cairo, la 5 iunie 2009. Atunci, preşedintele american a dorit să se delimiteze de administraţia Bush şi să consolideze relaţiile cu lumea arabă şi islamică. El s-a pronunţat la acea vreme în favoarea încetării colonizării în Cisiordania şi a dreptului palestinienilor de a dispune de un stat propriu, denunţînd ocupaţia. Tot la acea dată, Obama mai afirma că SUA au fost capabile să aleagă un preşedinte de culoare cu ascendenţă musulmană, el fiind însă creştin.

Aceste declaraţii au impresionat statele musulmane. Atunci a renăscut speranţa că SUA vor juca din nou un rol esenţial în soluţionarea problemei palestiniene, mai ales prin exercitarea de presiuni asupra guvernului israelian. Însă realitatea politică l-a prins din urmă pe Obama.

Cu un an înaintea alegerilor prezidenţiale, în condiţiile unei crize economice fără precedent şi în timp ce sondajele îi sînt foarte nefavorabile, Obama nu îşi poate permite să supere prietenii fideli Israelului. Aceştia sînt foarte puternici în Congres şi majoritatea evreilor americani votează din anul 1932 cu democraţii. Ei nu sînt toţi partizani ai primului ministru israelian Benjamin Netanyahu, dar, pînă la acceptarea proclamării unui stat palestinian, este o cale lungă pe care nu doresc să o parcurgă.

Însă sprijinul faţă de Israel nu se limitează la comunitatea evreiască. O mare parte din dreapta evanghelică creştină şi din opinia publică simpatizează cu statul evreu. Subconştientul americanilor se îndreaptă în mod instinctiv spre Israel.

În acest context, un preşedinte american are nevoie de mult curaj pentru a îndrăzni cea mai mică admonestare faţă de Israel. George Bush sr. a avut acest curaj, convocînd conferinţa de la Madrid în anul 1991, după primul război din Golf. La fel şi Bill Clinton, prin medierea negocierilor de la Oslo. Probabil că Barack Obama va aştepta un al doilea mandat înainte de a risca o asemenea aventură. Însă pe malurile Iordanului timpul presează în mod dramatic.