Alba-neagra cu Roşia Montană

Ilie CĂLIAN

Sînt absolut sigur că majoritatea cititorilor “Făcliei”, ca şi majoritatea cetăţenilor României, nu cunosc “începuturile” problemei exploatării auro-argintifere de la Roşia Montană. Le amintesc celor care au oarecari informaţii că cel care a “meşterit” primul contract sau acord de principiu a fost un fruntaş al PD, ministru de cîteva ori, Radu Berceanu, iar preşedintele PD – şi candidat al Alianţei DA (PNL+PD), în 2005, la preşedinţia României – s-a angajat ferm să înceapă exploatarea de la Roşia Montană cu Gold Corporation, RMGC. Vă rog să vă amintiţi ce angajament şi-a luat, în 2004, la un miting electoral de la Alba Iulia, cel pe care  o parte dintre dv. l-aţi votat atunci ca preşedinte, Traian Băsescu,  cum s-a angajat el faţă de cei de la Roşia Montană că le va da locuri de muncă şi o să facă să curgă pe acolo lapte şi miere.

A început, ulterior, o contraofensivă, al cărei lider propagandistic a fost un ONG “patriotic” şi cu bani de la celebrul Soros, care a finanţat felurite ONG-uri, inclusiv un birou special în Bucureşti, împotriva proiectului. Dacă aţi fi fost “pe fază”, aţi fi observat că, după cîţiva ani, Soros s-a retras discret din rîndul finanţatorilor “anti”. Se zice că, între timp, Soros, care avea acţiuni la alte companii mondiale de exploatare a aurului, ar fi cumpărat la bursă un pachet consistent de acţiuni ale Gold Corporation. E adevărat, atacurile Budapestei şi UDMR împotriva proiectului Roşia Montană n-au încetat, întrucît Ungaria are două obiective, care, pînă la urmă nici nu sînt foarte “originale”, în relaţiile dintre state vecine: să şicanezi cum poţi statul advers, ca să-i reduci şansele de negocieri, oricare ar fi ele, şi să reuşeşti slăbirea lui economică (dar şi culturală, sportivă, artistică, politică etc.), pentru a obţine alte avantaje. Aşa că asaltul sistematic al Budapestei oficiale şi al organizaţiilor stipendiate de aceasta este explicabil. (Povestea cu posibila poluare a Ungariei – prin aer sau prin Mureş – s-o creadă copiii şi activiştii de trei parale ai unor ONG-uri zise ecologiste.)

La această oră, “trăim” un paradox. Guvernul condus de Victor Ponta a “făcut” o serie de formalităţi pentru demararea proiectului. Inclusiv modificarea condiţiilor, adică a beneficiilor pentru statul român. Se bătuse şi primul ministru Boc cu pumnu-n piept că apără interesele României, mărind redevenţele. Numai că – vă amintiţi, ori aţi uitat tot ceea ce l-ar supăra pe cel care l-aţi votat ca primar pentru a treia oară?! – Hîrtiuţa respectivă, a primului ministru, s-ar fi pierdut pe drumul pînă la Monitorul Oficial!… Aşa că… domnul Boc e om de treabă, numa’ că nu-l lasă alţii… Pe scurt: Guvernul Ponta a modificat substanţial contractul: s-au mărit redevenţele la 6% (mai mult decît în UE), s-au obţinut bani pentru “mediu”, plus alţi bani pentru “după”, a crescut participarea statului român la 25% etc. Aşadar, exploatarea de la Roşia Montană s-ar relua pe baze cu totul noi.

Numai că… Numai că Victor Ponta face o voltă aiuritoare: “dă drumul” noilor documente – cică sub ameninţarea unor consistente pierderi de bani, dacă Guvernul României n-ar fi respectat anumite termene calendaristice (ceea ce este, probabil, adevărat), dar el, ca deputat (nu ca prim-ministru!) va vota împotrivă. Situaţie de schizofrenie – dacă o luăm în serios. Însă, de îndată ce Ponta a lansat această afirmaţie, s-a trezit preşedintele să-i dea o copită. Zice Băsescu despre Ponta că e un laş, n-are curajul, nu e “bărbat”, dacă “pasează” răspunderea unei asemenea decizii pe seama Parlamentului, în loc să facă pe cocoşul şi să hotărască singur. E adevărat că Parlamentul este suprema putere în stat (în orice stat democratic), numai că asta nu i se potriveşte lui Băsescu, după cum nici Ponta nu s-a dovedit “bărbat”. Aşa că Băsescu, dînd dovadă de foarte multă “bărbăţie”, la nouă ani de cînd e preşedinte şi după şi mai mulţi de cînd partidul său s-a angajat la afacerea Gold Corp., se gîndeşte să ia taurul de coarne, să-i arate el lui Ponta cum e să fii “bărbat”, şi propune… referendum! Ponta acceptă provocarea şi afirmă că e o idee foarte bună. Mai mult, preşedintele Camerei Deputaţilor îi solicită lui Băsescu un “calendar” al referendumului. În acel moment, Popey Marinarul, mare “bărbat”, preşedintele macho, se dezumflă: îşi retractează referendumul şi acceptă dezbaterea din Parlament.

După un asemenea circ, a cărui primadonă este preşedintele ţării, se mai poate discuta – cu calm şi cu argumente care să depăşească “efluviile” emoţionale ale electoratului – , se mai poate analiza cu cifre şi cu argumente de oportunitate, respectiv efecte de perspectivă, despre Roşia Montană? Evident, nu! Dar problema fundamentală nu este Roşia Montană, oricît de “fierbinte” ar fi subiectul. Problema fundamentală este întreg mineritul românesc – metalifer şi nemetalifer – din Nordul Maramureşului pînă în Sudul Banatului de Munte, plus Valea Jiului şi numeroase alte exploatări – plus fabricile de prelucrare, siderurgia şi uzinele de utilaje miniere. Dincolo de sentimentalismele patriotarde, trebuie să vorbim despre o mare problemă economică şi socială naţională: sute de mii de kilometri pătraţi şi milioane de oameni.