Albă la epidermă. Neagră la suflet

Dacă vă purtaţi frumos şi rugaţi un motor de căutare pe Internet să vă dea date despre Sarah E. Bond veţi fi surprins cât de titrată e dama. Masterate, făcute la postuniversitar, doctorate la distanţă (North Carolina), ca să nu mai vorbim că cercetează în draci. Asistent de profesor (?!?) în Iowa, domnişoara respectivă se crede de… perspectivă.

Şi vorbeşte: tâmpenii! Pe care ţine să le imortalizeze în scris. Pentru viitorime.

De ce mă mir? Pentru că anorectica din fotografie se prezintă în faţa… căutătorilor…electronici cu pielea albă şi ochelari de soare. De culoare neagră. Nu pare că-şi ascunde ochii de ruşine. Şi cu toate acestea, poate să-i fie jenă de cea ce… mâzgăleşte pe tastatură. După atâta şcoală, cercetări şi stat la catedră, asistent prof. Sara scrie că ”marmura albă folosită în operele de artă alimentează supremaţia albilor”. Incredibila… descoperire ne-o dezvăluie revista Lumea: „Profesoara… încearcă să demonstreze printr-un articol publicat în Hyperallergic că numeroase statui, basoreliefuri şi sarcofage din operele de artă creată în lumea antică occidentală au fost iniţial pictate”.

Şi?

Asta înseamnă că albilor le era ruşine de ei înşişi şi se jenau faţă de măslinii, roşcaţi, mulatrii sau negrii? Nicidecum. Descoperirile serioase de până acum arată că oamenii au fost rasişti de când lumea, iar culoarea pielii a fost mereu o surpriză pentru cei care au descoperit alte nuanţe pe propria lor piele. Dar marmura, spre exemplu, n-a fost pictată tocmai pentru frumuseţea ei… naturală (fără nici o legătură cu pigmentul albilor; iar picturile de pe ce zice madama cu ochelari de soare au fost executate pentru o mai fidelă reprezentare a realităţii. Ca dovadă că albii n-au fost… revopsiţi doar pentru a nu-i supăra pe tuciurii, iar blonzii albinoşi sau roşcaţi n-au fost denaturaţi cu alt pigment, nici măcar pentru a scăpa de superstiţiile vremurilor. Fără să fiu atât de arheolog ca fufa dr. doc. despre care tocmai facem vorbire, impresia mea este că, în vremurile de demult, culoarea pielii nu aducea cu sine şi exacerbarea rasismului. Atât de moderna atitudine faţă de semeni se manifestă – la scara istoriei vorbind – foarte aproape de zilele noastre. La primele întâlniri cu seminţiile chinezilor, europenii au definit ca „gălbejiţi” naţiile din celălalt colţ al planetei. Dar nu-i urau! Nu existau resentimente ale albilor nici visavis de populaţia „arsă de soare” a Africii. A! Îi vindeau ca sclavi, da. Dar nu exista nimic vindicativ într-o acţiune de strict profit economic. Ba, nu de puţine ori, compasiunea şi-a făcut loc chiar şi printre cei mai veroşi negustori de asemenea „marfă”. Mult prea deşteapta Sarah E. Bond consideră însă că „prezentarea operelor de artă antice nevopsite, astfel încât să se vadă marmura albă, este o construcţie periculoasă” şi „alimentează ideile despre supremaţia albilor”.

Greşit! spunem noi.

Nu culoarea albă ne face mai… diştepţi, ci întunericul din sufletele rasiştilor face lumea mai neagră decât este. Beznă totală, fato!