Akademos

Radu VIDA

Involuţie.
Asta se întîmplă cu multe din noţiunile pe care le-am primit moştenire. Şi pe care – cred – ar trebui să le păstrăm nealterate. Ar fi, poate, cea mai fericită formă de reflectare a lumii. Pentru că, nu-i aşa?, noţiunile fixează caracterele generale, esenţiale şi necesare ale unei clase de obiecte prin generalizare şi abstractizare. Aşa ne învaţă dicţionarele şi aşa a confirmat experienţa îndelungată. Aşa ar fi trebuit să rămînă şi academia, o înaltă instituţie culturală.

Nu ne-a spus nimic Platon despre acest lucru. Dar, iniţierea şcolii sale de filosofie acolo, în grădinile dedicate eroului Akademos, a lăsat această moştenire. Lucrurile nu s-au schimbat nici cu denumirea şi preocupările de la Academia de la Croce, o celebră entitate de înalte ştiinţe umaniste, fondată în secolul al XVI-lea, la Florenţa, pentru perfecţionarea limbii italiene. Nu s-a schimbat nimic nici la înfiinţarea Academiei Franceze, această instituţie exclusivistă a performanţelor literare şi culturale europene. Şi nici măcar americanii n-au profanat acest cuvînt, lăsînd sensului primordial întreaga conotaţie.

Am reuşit noi!
Şi, ca o batjocură adusă termenului, s-a înfiinţat Academia on-line. O… chestie care vinde cosmeticale şi alte obiecte ale intimităţilor pentru femei şi bărbaţi. Nu neapărat în ordine cronologică, dar am reuşit… să producem academii de fotbal. Acolo unde cultura se poartă în suspensor, iar ştiinţa între crampoane. Şi, nu vă ascund, la aceste academii au purces, făr’ de jenă, mai toţi marii şnapani ai balonului rotund.

Nu prea se potrivea termenului nici Academia „Ştefan Gheorghiu” şi asta pentru că, acolo, cursurile UTC şi PCR se intersectau cu cele ale preşedinţilor de CAP, întrecute numai de… evaziunile culturale ale preşedinţilor de sindicat. Şi, între noi fie vorba, termenul nu se prea potriveşte nici academiilor de muzică, militară, de poliţie… Aceste instituţii nu-şi depăşesc condiţia, absolut onorabilă, de altfel, de universităţi, facultăţi ş.a.m.d. Pînă la „Academia vedetelor” s-au creat confuzii. Iar una dintre „piţipoance” a afirmat chiar, la bătrîneţe, că a „absolvit academia respectivă”. Fără… ghilimele.
Dar imaginaţia lugubră nu are frontiere, aşa că, în pripă s-a înfiinţat şi Academia Doa
mnelor. Şi pentru ca… eludarea lingvistică şi de păstrare a proprietăţii termenilor să fie completă, Principesa Maria (?), Andreea Esca, Geanina Corondan… s-au adunat, festiv, într-o fostă centrală termică. Şi au poreclit drept… academie un grup restrîns de cursuri gratuite de calificare. În meserii tradiţionale şi onorabile, zic, dar chiar… academice!

Parcă văd şi aud pe cîrcotaşi că se adună pe la colţuri şi cataloghează cele scrise mai sus drept inepţii, iar pe autor îl trec în categoria tuţioriştilor. Nu! Nu oblig pe nimeni să urmeze calea morală catolică de interpretare riguroasă a unor termeni care au mai multe înţelesuri. Sau, mă rog, pot fi interpretate în mai multe feluri. Dar mă simt obligat să atrag atenţia că nu există prea multe noţiuni care să nu-şi fi schimbat forma şi conţinutul încă din antichitate. Firesc, pentru că lumea evoluează, iar limba se adaptează. Dar maimuţărind anumite pecete ale vremurilor ce vin înspre noi, nu facem altceva decît să negăm propria noastră condiţie. Degeaba ne dăm academicieni, că tot nu se vînd mai bine sulemenelile pentru ochi şi obraji; după cum nici un… academician nu va putea şuta mai bine la poartă, doar pentru că… poartă această titulatură. Iar, dacă nu-i băiate de joc, ci aspiraţie spre ceea ce nu putem fi, e şi mai rău.