Ajutor!

Radu VIDA

Camera Deputaţilor a dat lovitura: (iar) a inventat roata! Frumoasă. Rotundă. Funcţională. S-au şi lăudat cu asta, iar noi, proştii lor, stăm ca la poarta nouă şi dăm, în continuare, carne, lapte, ouă, brînză, pene… şi voturi.

Pentru început, simt nevoia să analizez termenul de „tacit!”. Vot care, în ultima vreme, se traduce prin chiul, neştiinţă habarnamistă, dispreţ faţă de alegător… Să continui? Mai bine vă spun că după o tîmpenie, aprobată, tot aşa, pe şest, secretarul acestui for legislativ a promis (nu l-a rugat nimeni, dar, atunci, dădea bine!) că nu se va mai întîmpla. Că, tot deputatul va citi legea, va veni la dezbateri şi va vota în cunoştinţă de cauză. Asta se întîmpla în luna februarie a.c. Dar, de atunci, vedeţi dumneavoastră: cotele apelor Dunării s-au schimbat, unele rîuri stau să dea p’afară, altele nu; ba se anunţă ploi şi-i cald ca dracu, ba că vin cele mai bibilite zile din calendarul gregorian, dar, de fapt, nici „meteorologii” nu ştiu să facă diferenţa dintre prognoză şi starea reală a vremii.

Deputaţii, vas’zică, au stat în bătaia vremurilor, ploile şi vîntul le-a şoptit că ar fi bine să uite de promisiune. Drept pentru care s-au conformat şi: n-au mai venit pe la şedinţe, au lăsat să se adune teancuri-teancuri importantele legi pe care le aveau de discutat (eg. Ziua bărbaţilor, dacă femeile sînt egale între ele, chiar dacă sînt mame sau nu). Aşa au descoperit, din nou, roata…

Şi au anunţat, cu pompa necesară unui eveniment unicat, nemaivăzut, nemaiauzit şi nemaiîntîlnit: se modifică Legea educaţiei naţionale! Asta nu-i – recunoaşteţi şi dumneavoastră, nu? – o noutate. Marea găselniţă a super-intelighenţiei colective a naţiei propune să se mai facă nişte ore, denumite tot atît de pompos „Noţiuni de prim ajutor”. (Asta ca să contrazică… legal Guvernul, care susţine că exisă asemenea disciplină… opţională!)

Păi, orele de dirigenţie pentru ce erau făcute? Şi toate celelalte activităţi la care, e drept, nu-i spunea „şcoala altfel”, dar era… şcoala vieţii!?! Aşa s-au aprobat, în funcţie de interesele de moment ale unora sau altora dintre aleşi, şi alte ore de clasă, care nu numai că nu ajută la nimic, dar încarcă, inutil, programa, căreia, acum, îi spunem curricula. Exemple se pot da cu nemiluita: cure de îndopat elevii cu shaorma, dulciuri şi sucuri acidulate, jocuri pe calculator, în condiţiile în care copiii nu fac altceva decît să frece, toată vremea lor liberă, mouse-ul şi să se holbeze în monitor la ce drăcovenii au mai apărut pe Facebook.

Am avut directori buni şi foarte buni, şefi de secţii de producţie care au parcurs un stagiu de 3-6… luni de ştiinţa conducerii, iar timpul petrecut înafara orelor de clasă era destinat cunoaşterii vieţii şi realităţilor sociale şi nu acumulării de glucoză şi deficit de insulină în organism. S-au făcut şi ore, în cadrul dirigenţiei, de educaţie sexuală, comportament civic şi prim ajutor. S-au făcut simulări, s-au creat scenarii, în care rezolvările cele mai ingenioase şi în deplin acord cu sfaturile specialiştilor au fost premiate. Instructaje periodice, susţinute de cadre medicale de profil, cum trebuie să se comporte tînărul la patinaj, schi, înaintea şi în timpul unui joc sportiv colectiv. Circulaţie rutieră. Gătit, în afara orelor de atelier. Şi multe altele.

Important, însă: nu s-a încărcat programa şcolară a elevului sau studentului cu timp morţi şi nu s-au depăşit orele considerate suficiente pentru a asimila materiile de bază ale… programei. Curricula, însă, se pare, face ca învăţăcelul să stea tot mai mult la şcoală, cheltuielile cu predatul să fie tot mai mari, iar… plictiseala pe măsură. Ca să nu vorbim de rezultatele nule, egale cu interesul elevilor pentru un an de studiat faşa, atela, brancarda improvizată şi apelul de urgenţă la Salvare.