Adolescentul

RADU VIDA

Există 2.012.709 adolescenţi în România, adică 9,43% din populaţia totală a ţării. Unul sau, ma rog, două adevăruri certe. În rest, sondajele pe subiect sînt… sondaje. Nişte cifre, adunate pentru a satisface o cerere, în spatele cărora se ascund concluzii de-a dreptul nerealiste.

Adolescenţii de astăzi nu sînt nici mai buni nici mai răi decît cei din alte generaţii. Povestea cu „pe vremea noastră…” este doar o… poveste. Asta pentru că fiecare dintre noi se crede mai altfel decît alţii. Iar experienţa, ca să nu zic senectutea, aduce o altă viziune asupra a ceea ce ar trebui să fie „tînăra generaţie”.

Am citit cu interes o ştire care spunea că un cercetător, de nu ştiu unde, a afirmat că evoluţia omului s-a oprit. Nu sînt om de ştiinţă şi, cu atît mai puţin, nu mă confund cu respectivul cercetător. Ceea ce ştiu însă e că evoluţia generaţiilor nu s-a oprit. Din contră. Lumea este tot mai evoluată, iar  tinerii din ţările cele mai tehnologizate devin, pe zi ce trece, tot mai… evoluaţi. Iar diferenţa  dintre ţările tehnologizate şi cele mai puţin sofisticate este din ce în ce mai mică. Efectele „satului global”!

Sigur, nu pot să nu recunosc că lumea, în general, şi tineretul de la noi în special, se aliniază pragmatismului vremurilor pe care le trăim. Da: citesc mai puţină literatură, să spunem, dar au o experienţă de viaţă mult mai directă; fac mai puţin sport (e vorba despre adolescentul din România), dar are mult mai multe posibilităţi de mişcare (decît cu cincizeci de ani în urmă, să zicem); are mai puţine preocupări culturale, dar urbanizarea i-a deschis alte perspective; nu are cunoştinţe temeinice, dar mijloacele de comunicare în masă i-au adus o informare infinit mai mare.

Un recent sondaj poate, însă, pune pe gînduri. Pentru că s-au făcut multe lucruri pentru prevenirea degradării vieţii adolescentului. Tot felul de organizaţii, mai mult sau mai puţin guvernamentale, au înghiţit fonduri pentru prevenirea creşterii populaţiei care se droghează sau care alunecă spre acţiuni deviante. Nu există date concrete asupra activităţii acestor organizaţii. Din acest motiv nu ne permitem să le criticăm. Cert este (cel puţin din rezultatele sondajului de care vorbeam) că demersurile lor nu şi-au atins scopul. Căci adolescentul din România (după opinia Ministerului Tineretului şi Sporturilor şi UNICEF) se droghează. 5% dintre adolescenţi, arată studiul, au experimentat unul sau mai multe feluri de droguri. Cel puţin 4% dintre ei, cu vîrste de peste 14 ani, au consumat mai multe tipuri de droguri. 4% dintre adolescenţi au încercat şi băutura. Mai mult, în mediul urban, mai puţin în cel rural. Iar 25% dintre ei sînt fumători. Sondajul are un nivel de încredere de 95%  şi o marjă de eroare de +)- 3,9%.

Depinde cum privim lucrurile. Dar cifrele pot fi alarmante. Ba, semnalul de alarmă trebuie tras şi în ceea ce priveşte multiplele posibilităţi ca aceste cifre să se modifice. În rău! Nu cred că în acest domeniu ne putem permite „pierderi colaterale”. Creşterea fenomenului de violenţă în şcoli (cu toate măsurile luate de organele de poliţie şi jandarmerie, secondate de firmele private de pază şi investiţiile în aparatură sofisticată de supraveghere), agresivitatea unor organizaţii de devianţă sexuală, lipsa tot mai accentuată a locurilor de muncă pentru părinţi, pauperizarea generală şi migraţia sînt doar cîteva dintre cauzele care pot modifica, defavorabil, cifrele sondajului amintit. Iar lupta pentru menţinerea în limite rezonabile a degradării generaţiilor tinere este tot mai grea şi mai complexă.
Dar, fără îndoială, trebuie asumată.