ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ!

Într-o zi de primăvară splendidă, cînd tocmai îmi odihneam sufletul, în clipe fugare, pe strălucitoare inflorescenţe ale corolelor albe şi roz ale pomilor, cînd totul mi se părea speranţă şi frumuseţe, frumuseţe şi speranţă, aflu de la dl. prof. Pompiliu Manea o ştire cumplită: A trecut la cele veşnice, azi dimineaţă, în această zi incredibil de frumoasă – poate acesta i-a fost darul din partea Clujului – Domnul Constantin MUSTAŢĂ, al cărui nume este împletit, de cîteva decenii bune, de fiecare pas al Cetăţii noastre, în vremurile ei de restrişte sau de respiraţie mai bună, un Prieten al Clujului, un Prieten al oamenilor de orice stare ai Clujului, pentru care a transmis atîtea mesaje culturale şi sportive, un prieten sincer, ca un părinte, al scriitorului acestor rînduri triste.

Ai cuprins, domnule MUSTAŢĂ, cu sufletul dumitale mare, Clujul, cu creşterea şi descreşterea lui din deceniile care ţi-au fost date, ai transmis cu suflet uriaş reportaje dintr-un colţ de patrie în altul, ai spart atîtea inerţii ca să domine Adevărul, Dreptatea şi Frumosul şi să fie promovată şi chiar oficiată unicitatea şi nemurirea oamenilor mari ai Cetăţii şi ai ţării; ai înregistrat pentru eternitate atîtea voci de aur ale unor oameni de seamă care ne-au părăsit demult şi care sînt azi documente inestimabile, pentru care se cuvine să-ţi mulţumim acum, la Marea dumitale Trecere. A bătut ceasul acela necruţător al Timpului, care face – implacabil – ca o inimă să nu mai bată.

Ai fost, domnule Constantin MUSTAŢĂ, un om cu o uimitoare şi contaminantă dragoste de viaţă, ai fost “reporter în trenul secolului”, ai scris în mileniul II “amintiri pentru mileniul III”, te-ai situat întotdeauna în miezul evenimentelor clocotitoare, inclusiv la Revoluţia din Decembrie 1989 la Cluj, ne-ai lăsat mărturii ale vieţii în dinamismul desfăşurării ei, ne-ai lăsat moştenire o stare de spirit şi de suflet unică – starea Constantin Mustaţă.

La despărţirea dureroasă de Clujul iubit, de prieteni şi de proiectele de pe masa de scris, ai lăsat, domnule Mustaţă, pentru mileniul trei, documente valoroase pentru istoria culturală şi naţională, cărţi scrise cu nerv, şi ele document, şi acel exemplu de luptător leal naţiunii române. Pentru mine, cel mai de preţ şi mai viu lăsămînt al Domniei Tale rămîne starea de spirit Constantin MUSTAŢĂ, despre care am scris mai sus.

Leg această zi splendidă de primăvară de amintirea unui prieten adevărat. Adio, Domnule Constantin Mustaţă şi la ceas de despărţire mă alătur celorlaţi prieteni cu creştinescul Dumnezeu să te odihnească în pace şi cu convingerea că preţioasele documente pentru istorie pe care ni le-ai lăsat sînt o avere de aur a Clujului.

Vasile LECHINŢAN