Acordul de liber schimb din CSI – o nouă etapă de integrare în spaţiul ex-sovietic

Utro

Ce a determinat ţările din Comunitatea Statelor Independente (CSI) să semneze un acord de liber schimb? Insuccesele pe frontul occidental al integrării sau dezamăgirea într-o Europă aflată în criză? Sau poate exemplul pozitiv al Uniunii Vamale şi al Spaţiului Economic Unic patronat de Rusia? Oricum, acest acord nu va schimba prea multe în regimul comercial dintre ţările CSI, însă ar putea deveni o bază pentru un nou nivel de integrare în spaţiul ex-sovietic. Este posibil ca acesta să ducă tocmai la înfiinţarea acelei Uniuni Eurasiatice despre care a vorbit Putin.

Acordul de liber schimb între ţările CSI a fost semnat la Sankt Petersburg. Este posibil ca la reuşită să fi contribuit sticla de coniac moldovenesc din 1946, dăruită de premierul Republicii Moldova, Vlad Filat, omologului său rus.

Documentul a fost semnat de opt dintre cei unsprezece şefi de guvern ai ţărilor din CSI. Ceilalţi – reprezentanţii Azerbaidjanului, Turkmenistanului şi Uzbekistanului – au promis că se vor mai gîndi. La baza documentului a stat un proiect elaborat de Ministerul Dezoltării Economice al Rusiei. Acesta reduce la minim taxele de import şi export aplicate în comerţul reciproc, iar ulterior aceste taxe vor fi anulate cu totul. Cu toate acestea, în etapa actuală comerţul liber nu se extinde la mărfurile “sensibile”: adică, dispute comerciale vor exista în continuare.

Ţările din CSI mai semnaseră odată un acord de liber schimb – în 1994. Acel acord nu a intrat în vigoare: existau prea multe contradicţii între semnatari şi prea mare era dorinţa lor de a stabili după bunul plac bariere comerciale. De atunci, ţările din CSI au semnat peste 100 de documente ce reglementează regimul comercial, dar bariere au rămas. Mai mult decît atît, au devenit notorii diversele războaie comerciale dintre fostele republici sovietice: “al laptelui”, “al vinului” sau “al gazului”. De multe ori, acestea erau declanşate de Rusia.

Desigur, Ucraina ar dori ca toate restricţiile comerciale să fie anulate deodată. Acest lucru nu s-a reuşit, însă anumite garanţii Kievul a primit: după cum a declarat premierul ucrainean Nikolai Azarov, noul acord presupune “o perioadă de timp concretă, pe parcursul căreia toate excepţiile vor fi lichidate”.

Este absolut evident că fără Ucraina reintegrarea CSI ar fi incompletă. De aceea, ei i se propune tot: şi gaz ieftin, şi înlăturarea barierelor comerciale. Toate pentru ca Ucraina să nu fie atrasă pe orbita Uniunii Europene (UE), la care aspiră să adere chiar şi preşedintele prorus Viktor Ianukovici. Cu toate acestea, Bruxellesul şi-a înăsprit deja tonul în dialogul cu Kievul, fiind nemulţumit de sentinţa la adresa Iuliei Timoşenko, astfel că perspectivele oricum înceţoşate de integrare în UE au devenit pentru Ucraina cu totul de neatins. Este posibil ca tocmai acesta să fi fost motivul pentru care Kievul a decis să accepte propunerea de integrare a Estului.

Cu toate acestea, nu este o certitudine că zona de liber schimb între ţările din CSI va funcţiona de data aceasta, pentru că nu există nicio garanţie că parlamentele ţărilor care au semnat acordul îl vor ratifica: ar putea apărea cele mai surprinzătoare piedici. În afară de aceasta, în anii de independenţă economică postsovietică, relaţiile din cadrul CSI au încetat demult să fie o prioritate pentru republicile membre.