Academicianul Marius Porumb: ”Cifra 8 răsturnată înseamnă infinit ∞”

”Sărbătoarea vârstei înțelepciunii și a iubirii de oameni” (acad. Marius Porumb) – 80 de anotimpuri înmănuncheate în firul vieții de academicianul Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca al Academiei Române și preşedinte al Asociaţiei „Ars Transsilvaniae”, – a fost un remarcabil prilej pentru a onora, deopotrivă, nume celebre ale vieții academice clujene și a evidenția însemnătatea cercetărilor științifice de primă referință națională întreprinse de redutabili specialiști din orașul universitar din inima Transilvaniei. S

impozionul omagial organizat joi, 2 noiembrie, la Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, pentru a celebra personalitatea eminentului istoric de artă clujean Marius Porumb, a reunit cunoscuți academicieni, profesori universitari, scriitori, arhitecți, artiști, teologi, prieteni și colaboratori ai celui sărbătorit. Evenimentul s-a derulat în ambianța unei minunate expoziții documentare cu volume publicate de-a lungul anilor de către academicianul Marius Porumb, cu diplome și distincții conferite pentru prodigioasa-i activitate – printre care Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor al Republicii Franceze, Ordinul „Steaua României” cu rang de Cavaler, Ordinul „Crucea Transilvană” -, precum și cu valoroase lucrări științifice apărute sub egida Înaltului For de Știință și Cultură al țării. Manifestarea a inclus și o dublă lansare de carte – ”Pictura românească din Transilvania. Secolele XIII-XVIII. Dicționar” de acad. Marius Porumb (Editura Academiei Române și Editura Mega, 2023) și ”Sub semnul Artei. Studii în onoarea academicianului Marius Porumb” (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2023). Au prezentat elogios personalitatea celui sărbătorit președintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, acad. Doru Pamfil; directorul Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române“ din Cluj-Napoca, acad. Mihai Bărbulescu;  directorul Bibliotecii ”Petre Dulfu” din Baia Mare, prof. dr. Teodor Ardelean; episcopul vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Preasfințitul Părinte Benedict; directorul Institutului de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca, Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române; Daniela Ciuta, președintele ASTRA din orașul Carei; directorul Bibliotecii Academiei Române din Cluj-Napoca, prof. dr. Sorin Crișan. Derularea manifestării organizate la Biblioteca Academiei Române a coincis, simbolic, cu aniversarea soției academicianului Marius Porumb, doamna Zoe Vida Porumb, artist plastic de renume internațional, care a împlinit, la 2 noiembrie, 75 de ani. Multe buchete de flori au adus o magică notă primăvăratică în sala de conferințe plină până de refuz de publicul dornic să cinstească elita intelectuală a orașului.

Academician Marius Porumb:”Am avut privilegiul să fiu unul dintre discipolii savantului și profesorului Virgil Vătășianu (1902 -1993), un magnific istoric de artă, care a creat un nou limbaj pentru literatura de specialitate, transformând textul istoriei de artă de nuanță literar – romantică într-un text profund științific, convingător în demonstrație, adesea ipotezele devenind certitudini. Academicianul Virgil Vătășianu a fost coordonatorul tezei mele de licență – «Arhitectura castelelor renascentiste de pe Valea Someșului» -, și apoi a tezei de doctorat. Ulterior am devenit cercetător științific la Departamentul de Istoria Artei al Academiei Române. Departamentul era atunci independent, nu făcea parte dintr-un institut de istorie”.

”România, care este a șasea țară ca dimensiuni din Uniunea Europeană, ar merita să aibă un mare Institut de Istoria Artei (n.r.: în România sunt cel de la București – Institutul de Istoria Artei «George Oprescu», și cel din Cluj-Napoca – Institutul de Arheologie și Istorie Artei -, ambele în subordinea Academiei Române). Eu am lucrat exclusiv la Institutul de Arheologie și Istoria Artei. După 1989, am fost invitat să fiu profesor la Universitatea «Babeș-Bolyai», numai că instituția clujeană de învățământ superior avea exigența ca personalul său să nu fie angajat, în paralel, și în alte sfere de activitate. Eu nu am vrut să renunț la cercetările mele științifice din Institut. La acel moment, institutul clujean avea suficiente fonduri pentru cercetare științifică. Am scris mult, am făcut muncă de teren, pentru că erau fonduri pentru deplasări. Datorită condițiilor create la Departamentul de Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca, condus de academicianul Virgil Vătășianu, am întreprins, de-a lungul anilor, o intensă și sistematică activitate de cercetare în toate județele Transilvaniei, astfel că, în 1973, am reușit să finalizez și să prezint disertația tezei mele de doctorat cu tema «Pictura românească din Transilvania între secolele XIV-XVIII», realizată sub aceeași prestigioasă coordonare. (…) Noi, toți românii, trebuie să înțelegem că Transilvania este buricul pământului românesc. Transilvania are performanțe pe care nu le au celelelte provincii ale țării. Capitala Daciei Libere este în Transilvania. Capitala romană a Provinciei Romane, după cucerirea traiană din anul 106, e tot în Transilvania. Cele mai vechi biserici românești sunt în Transilvania, în zona Hunedoarei – Strei, Leșnic, Streisângeorgiu, etc. Prima tipăritură în limba română, Catehismul de la Sibiu, apare în Transilvania, în 1544, într-o tipografie săsească, fiind opera unui român moldovean, Filip Moldoveanul. Relațiile Transilvaniei cu Țara Românească și cu Moldova au fost continue. Când la conducerea Moldovei s-a aflat domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504), Moldova a ajutat Transilvania. La Feleac a fost Mitropolie făcută cu sprijinul lui Ștefan cel Mare. (…) În Transilvania s-a născut un patriotism puternic din cauza dominației străine. Transilvania conservă un patrimoniu artistic și cultural românesc de o inestimabilă valoare, un extrem de prețios tezaur pentru istoria și cultura națională. Din Maramureș și Bihor, până în Țara Bârsei ori în secuime, din Valea Someșului și Câmpia Transilvaniei în Hunedoara și Hațeg, ori în Mărginimea Sibiului, din Țara Făgărașului în Munții Apuseni, din Țara Năsăudului în Banat și pe Valdea Mureșului, întâlnești la tot pasul BISERICI DE LEMN de mare vechime. Ce se întâmplă, în prezent, cu aceste biserici de lemn e un DEZASTRU și O RUȘINE. Au fost construite biserici noi, iar cele istorice, de lemn, monumente și documente care atestă activitatea și rădăcinile existenței și credinței noastre naționale, sunt lăsate în paragină. ICOANA și BISERICA de LEMN sunt dovezi ale existenței noastre în întreaga Transilvanie. (…) Cele mai vechi ansambluri de pictură murală ortodoxă din Țările Române se află tot în Transilvania. Primul pictor cunoscut în ambianța medievală românească, Teofil Zugravul, este atestat de inscripția frescei bisericii din Streisângeorgiu (Hunedoara), frescă datată 1313-1314. În ambianța cultulală și artistică a ctitoriilor românești din Transilvania de la începutul secolului al XV-lea apare pictura murală exterioară, premergând cu un secol înfloritoarea evoluție a frescei moldave de pe fațadele biserilor bucovinene din epoca Petru Rareș (n.r.: Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, a ocupat tronul Moldovei între anii 1527-1538 și 1541-1546). Evoluția picturii murale și de icoane din Transilvania este în permanentă legătură cu fenomenul artistic extracarpatic, din Țara Românescă și Moldova. Miile de icoane pictate pe lemn și pictura murală a bisericilor de lemn sau de zid confirmă nu numai prin inscripții dar și prin evoluția stilistică procesul de progresivă unificare culturală și artistică, definitoriu pentru devenirea noastră istorică. Din secolele al XV-lea și al XVI-lea se păstrează un mare număr de icoane transilvănene de excepțională valoare, care demonstrează permanentele legături religioase dar și artistice cu centrele culturale din Moldova și Țara Românească. În secolul al XVIII-lea, în domeniul picturii se produce o adevărată explozie artistică românească în Transilvania: în majoritatea satelor sau orașelor locuite de români se construiesc noi biserici ce înlocuiesc vechile lăcașuri devenite neîncăpătoare. Cercetările sistematice din ultimele decenii au relevat activitatea a peste 450 de pictori ce decorează bisericile românești. În Transilvania primei jumătăți a secolului al XVIII-lea se manifestă un puternic curent brâncovenesc și postbrâncovenesc în pictură, reprezentativ pentru arta Țării Românești din epoca marelui principe Constantin Brâncoveanu (1654 -1714), stil propagat cu vigoare de reprezentanții centrelor artistice din Șcheii Brașovului, Rășinari (n.r.: în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Rășinariul a fost sediul reînființatei episcopii ortodoxe a Transilvaniei), Alba Iulia și Făgăraș, care sunt într-un permenent contact cultural și religios cu ambianța de la sudul Carpaților. Stilul brâncovenesc a fost agreat în pictura icoanelor și pictura murală a bisericilor din Banat și din sudul Transilvaniei. Semnificativ pentru tendințele de menținere a tradițiilor iconografice ale epocii e alegerea de către episcopul Inochente Micu a pictorului Ștefan Zugravul de la Ocnele Mari pentru pictarea iconostasului Catedralei «Sfânta Treime» din Blaj. Contractul încheiat în 1737 menționează în mod expres ca pictorul de la sudul Carpaților să picteze icoanele «cu mare cuviință și frumoase precum în Țara Românească»”.

”Doresc să omagiez memoria și personalitatea academicianului Virgil Vătășianu, cu sentimente de profundă recunoștință pentru sprijinul și susținerea lumii academice, alese sentimente de neuitare pentru profesor dr. Corina Nicolescu, pentru academicianul Virgil Cândea, academicianul Dinu Adameșteanu, academicienii clujeni Constantin Daicoviciu și Ștefan Pascu – foști directori ai Institului în care lucrez și în prezent, de aproape 60 de ani. O luminoasă amintire îi port academicianului Răzvan Theodorescu, cu care am pășit în Academia Română în anul 1993. Gânduri și sentimente de respect și iubire filială adresez dragilor mei părinți Mona Marina și Ioan Porumb, iubitori de țară și de cultură românească. Doresc să le mulțumesc colegilor din Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca al Academiei Române pentru buna colaborare, pentru sprijinul și prestigiul dobândit în cele trei decenii de directorat, pentru ampla bibliografie de specialitate constituită prin editarea revistelor și a numeroaselor volume publicate, precum și pentru nenumăratele manifestări științifice minunat organizate. Mulțumesc deopotrivă, soției mele, Zoe Vida Porumb, strălucit reprezentant al artei textile și broderiei românești. Azi e Ziua Ta, Zoe! La Mulți Ani!”.

Președintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, acad. Doru Pamfil: ”Sigur este un moment emoționant de fiecare dată când avem un astfel de prilej de a ne omagia colegii la vârste frumoase. Am avut deja privilegiul de a-l aniversa, în 17 octombrie, pe colegul nostru acad. Marius Porumb și în Aula Mare a Academiei Române din București și mă bucur că avem ocazia să o facem azi, și aici, la Cluj-Napoca. Îl consider pe Marius Porumb un Cavaler al Artelor și Literelor, și pentru că Republica Franceză l-a omagiat cu acest Ordin, dar și pentru că am avut impresia că acest titlu i se potrivește cel mai bine, fiindcă în decursul întregii sale activități și-a oferit mereu serviciile nu doar artei, în calitate de profesor, cercetător, academician, președinte de institut, dar și ca senior al cetății, la Cluj-Napoca, la Baia-Mare, ori la Câlnic. Pasionat de trecutul neamului căruia îi aparține, a fost interesat mai ales de studierea artei vechi, dar și de ocrotirea patrimoniului cultural național. A publicat peste 150 de articole și studii și 16 volume de autor. Iar grija pentru Cetatea medievală din Câlnic, înscrisă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este cu totul meritorie. Desigur, remarc și grija cu care a tratat memoria și opera sculptorului Vida Gheza, pe care a ocrotit-o cu implicare emoțională deosebită și chiar cu contribuția sa financiară semnificativă. Îl felicit și pe el și pe distinsa sa soție, cu care a participat la fiecare manifestare culturală, completându-se în realizările științifice și artistice”.

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei  Vadului,  Feleacului și Clujului, Preasfințitul Părinte Benedict: ”Pentru academicianul Marius Porumb, ICOANA și BISERICA sunt reperele constante ale cercetărilor sale, în geografia privilegiată a Transilvaniei. Este un specialist de excepție, la nivel internațional, care oricând poate să ofere date consistente despre arta noastră bisericească, care se suprapune peste istoria poporului. (…) Este dintotdeauna pasionat de două locuri – Feleac și Vad -, mai ales de Vad: an de an, în 2 iulie, îl sărbătorim pe ctitorul Eparhiei noastre, Sfântul voievod Ștefan cel Mare. (n.r.: biserica cu planul triconic din Vad este asemănătoare monumentelor moldovenești din prima parte a domniei lui Ștefan cel Mare). De fiecare dată la întâlnirile noastre îmi șoptește: «Trebuie să fie numite co-Catedrale, și biserica din Feleac, și cea din Vad». Și tot la inimă îi sunt domnului academician și Muzeul Arhiepiscopiei noastre din Cluj-Napoca, amenajat de domnia sa, dar și Valea Arieșului și în mod deosebit Lupșa, cu cele două biserici (n.r.: Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa din secolul al XV-lea, refăcută în anul 1694, și Biserica de zid din sat, datând din anul 1421) (…) Să fie binecuvântat domnul academician Marius Porumb cu sănătate și cu tot ce are nevoie pentru a-și continua munca de cercetător și în viitorul îndepărtat”. 

Președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, (ASTRA) din Carei, Daniela Ciuta: ”Am sărbătorit, în acest an, Centenarul ASTRA Carei, constituită în anul 1923, la 62 de ani de la înființarea, în 1861, a celei mai vechi Asociații culturale românești, ASTRA Sibiu. În anul 2013 am sărbătorit și la Carei Centenarul nașterii artistului Vida Gheza. Noi avem la Carei Monumentul Ostașului Român, monument emblematic, care până nu demult, era prezentat în fiecare manual școlar de istorie. La ora actuală, ISTORIA ROMÂNILOR, materie fundamentală pentru etnicitatea noastră, este nefiresc «înlocuită» din programa școlară cu o așa zisă «nouă disciplină – Studii Sociale». Prin urmare, imaginea Monumetului Ostașului Român de la Carei a fost eliminată din manualele școlare, la fel și referințele despre Răscoala lui Horia Cloșca și Crișan. (…) În anul 2013, domnul academician Marius Porumb pregătise o amplă celebrare a marelui artist Vida Gheza, la Baia Mare. Am îndrăznit să insisit și să spun că și noi, careienii, vrem să-l cinstim pe părintele Monumentului Ostașului Român. Iar academicianul Marius Porum a acceptat propunerea noastră și îi suntem și azi recunoscători, pentru că a fost începutul unei colaborări. Academicianul Marius Porumb s-a implicat constant în susținerea tuturor activităților românești din acest colț de țară. Domnia sa nu a lipsit de la nici o activitate și a pus Careiul pe harta evenimentelor naționale importante. În fiecare an este prezent, împreună cu membrii ASTRA, la 25 octombrie, la cinstirea Zilei Armatei Române, care coincide cu Ziua Eliberării Orașului Carei de sub ocupația horthistă. Profit de această ocazie pentru a solicita un ferm sprijin pentru salvarea Monumentului Ostașului Român din Carei de elucubrațiile unui primar care vrea cu tot dinadinsul să ascundă imaginea operei lui Vida Gheza între masive și șocante blocuri de beton. A fost accesat un proiect prin care se dorește flancarea acestui monument cu 16 plăci de beton, opt de fiecare parte, foarte înalte, late, legate între ele prin copertine, plăci pe care să fie înscrisă istoria familiei Karoly. Nu lipsește și următoarea frază: «În 1940 Transilvania a revenit la Ungaria». Privitor la acest deșanțat proiect, care sfidează realitatea istorică și toate limitele bunei-cuviințe, s-a desfășurat, la Primăria din Carei, o dezbatere publică, la care au partipat academicianul Marius Porumb și profesorul Teodor Ardelean, împreună cu zeci de locuitori ai orașului. Situație inadmisibilă: punctele de vedere logice și juste exprimate în cadrul dezbaterii nu au fost trecute, așa precum prevăd normele legale, în procesul verbal al dezbaterii și nici în raportul pentru aprobarea proiectului și, astfel, pe masa ministrului Culturii a ajuns cu totul altceva. Până și semnătura ministrului, de avizare favorabilă a acestui odios proiect, a fost înlocuită cu cea a unui subsecretar de stat. Se încearcă pe toate căile ca acest Monument din patrimoniul național să fie pus în umbră.”

Directorul Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române“ din Cluj-Napoca, acad. Mihai Bărbulescu:”Sunt emoționat să vorbesc, azi, despre Marius Porumb, la 9 octombrie a împlinit 80 de ani. Am lucrat împreună pentru amenajarea primului Muzeu al Arhiepiscopiei, în incinta Arhiepiscopiei. Apoi el m-a ajutat să refacem expoziția de arheologie de la Muzeul de Istorie din Turda. Au fost foarte multe asemenea colaborări (…). Azi, acest superb Dicționar al Picturii românești din Transilvania ne aduce aminte de ediția precedentă, din 1998, apărută la Editura Academiei Române, iar unii ar putea zice că Marius Porumb s-a întors la prima lui dragoste, dar nu e adevărat, el nu a părăsit niciodată această dragoste dintâi. Am admirat întotdeauna la Marius Porumb continuitatea în cercetarea fenomenului artistic medieval din Transilvania și în mod special pictura. Marius Porumb este un deschizător de drum pentru domeniul de cercetare de care s-a ocupat și a fost și un creator de școală. Îl admir pentru că este un creator de instituții și un creator de reviste de artă, dacă ne gândin fie și numai la Ars Transsilvaniae (n.r.: Institutul de Arheologie și Istoria Artei editează, începând din anul 1991, revista anuală Ars Transsilvaniae, primul periodic de artă medievală şi premodernă din România). Mai presus de toate este dragostea lui pentru monumentele istorice ale Transilvaniei. El este cel care, de atâția ani, cu mari eforturi și cu proprii contribuții financiare a făcut ca valoroasa Cetate Câlnic să nu devină o ruină, să nu dispară. A reușit să salveze acest monumet, să-l îngrijească, transformându-l într-un reper cultural, cu muzeu permanent, cu expoziții temporare de artă plastică, cu plăcute concerte. Cum ar arăta monumentele României dacă acest exemplu dat de academicianul Marius Porumb ar fi urmat și de alții? Nu e o întâmplare că a fost aleasă ziua de 2 noiembrie pentru această întrunire a noastră aici: azi e ziua de naștere a soției lui Marius Porumb, plasticiana Zoe Vida Porumb, cunoscută în toată România și în Europa. În urmă cu câteva zile, la Muzeul Național de Artă al României din București a avut loc vernisajul celei mai ample expoziții personale din suita celor prezentate publicului, de-a lungul anilor, cu superbe tapiserii și broderii, expoziție intitulată «De-a fir a păr»”.

Directorul Bibliotecii ”Petre Dulfu” din Baia Mare, prof. dr. Teodor Ardelean: ”La Cluj-Napoca, în 1970, ca student în primul an, am avut marea șansă să-l cunosc pe Virgil Vățășianu și apoi pe discipolul său, Marius Porumb, pe profesorii Constantin Daicoviciu, Camil Mureșan, Ștefan Pascu, dar și pe academician Raluca Ripan. Toți academicienii clujeni fac mare cinste României (…) Fie și numai pentru ceea ce a realizat la Câlnic, istoricul de artă Marius Porumb merita pe deplin să fie admis ca membru titular al Academiei Române. Opera sa științifică de excepțională valoare a fost cea care i-a asigurat primirea în Cel Mai Înalt For de Cultură și Știință al țării”.

Directorul Institutului de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca, Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române: ”Sunt 41 de ani de când l-am cunoscut pe Marius Porumb, în toamna anului 1982. Atunci, în depozitul de carte universitară, de pe strada Napoca nr. 11, Marius Porumb trudea să aranjeze miile de volume publicate de vechiul Centrul de studii universitare, în limbi de circulație, în anii războiului, pentru a face propagandă cauzei românești, dar și cărți ale foștilor profesori, înghesuite acolo din cauza vremurilor potrivnice. L-am ajutat pe Marius la aranjarea acelui mare depozit de carte veche – tratate, enciclopedii, dicționare, adică instrumentele de bază ale unei culturi naționale. M-a impresionat generozitatea cu care m-a tratat, eu fiind atunci student în anul întâi”.

Carmen FĂRCAȘIU