Absurdităţile Kremlinului privind apărarea antirachetă

The Moscow Times

Pe scena politică din Rusia apare din cînd în cînd cîte o figură care se comportă ca un “peşte-pilot”, din ale cărui acţiuni putem deduce ce pun la cale “rechinii mari” de pe scena internă.

Dmitri Rogozin, reprezentantul Rusiei la NATO, este ultimul astfel de peşte-pilot. El a refuzat să candideze la viitoarele alegeri parlamentare, declarînd reporterilor că este mult mai important pentru el să continue să lucreze ca trimis al Kremlinului la negocierile privind apărarea antirachetă.

Scopul principal al Moscovei, este de a tergiversa cît mai mult negocierile privind apărarea antirachetă. În ceea ce-l priveşte pe Rogozin, el pare să îşi vadă locul de muncă mai sigur în această sferă decît în Duma de Stat. Ceea ce putem afirma însă cu siguranţă este că Moscova va continua să plaseze apărarea antirachetă în fruntea agendei SUA-Rusia.

La summitul NATO din noiembrie, Rusia a propus un program de apărare antirachetă “sectorial”, în care Rusia ar asigura protecţia statelor membre în NATO împotriva rachetelor din sud care ar trece peste teritoriul Rusiei spre Statele Unite sau Europa.

Partea cea mai amuzantă a propunerii făcute de Moscova este că Rusia nu are şi nici nu va avea în viitorul apropiat capacitatea de a coopera cu Statele Unite în privinţa apărării comune împotriva rachetelor intercontinentale. Sistemele sale de apărare antirachetă S-400 sînt capabile de a intercepta doar rachete de croazieră, iar sistemul S-500, menit să intercepteze rachetele balistice, nu a trecut de stadiul de proiect.

Cu toate acestea, Kremlinul insistă cu încăpăţînare asupra faptului că deţine capacităţile de apărare antirachetă pentru a proteja teritoriul european de rachetele inamice. Prin avansarea propunerii sectoriale, Rusia visează că poate fi la acelaşi nivel cu Statele Unite. De partea cealaltă, Washingtonul nu va crede niciodată acest lucru, deoarece ştie prea bine cît de în urmă se află Rusia în materie de tehnologie de apărare antirachetă.

Ceea ce face ca propunerea Moscovei să fie chiar şi mai absurdă este ceea ce auzim din cînd în cînd din partea “uliilor” ruşi despre ameninţarea unui prim atac nuclear american împotriva Rusiei. Cum poţi vorbi serios despre vreo cooperare în privinţa apărării antirachetă – chiar şi despre cea mai modestă cooperare – atunci cînd înalţii funcţionari ruşi fac încă aluzie la faptul că un atac nuclear american este posibil?

În ceea ce priveşte administraţia Obama, adjunctul ministrului apărării, Alexander Vershbow, a venit recent la Moscova cu o ofertă foarte rezonabilă. El a propus crearea a două centre comune de apărare antirachetă cu Rusia. Primul centru va fi unul în care vor fi schimbate toate informaţiile pe care sistemele radar de avertizare din cele două ţări le adună cu privire la atacurile cu rachete şi desfăşurarea sateliţilor. Al doilea ar fi destinat planificării în comun a operaţiunilor, în cadrul căruia ofiţerii americani ar lucra cot la cot 24 de ore din 24 pentru a dezvolta planurile militare de răspuns la scenarii de atac diferite.

Aceste propuneri sînt tot ceea ce putea oferi Washingtonul, date fiind poziţia şi capacităţile Moscovei. În acelaşi timp, Statele Unite speră că şi o cooperare mai modestă va convinge Moscova că sistemul de apărare antirachetă pe care intenţionează să îl desfăşoare nu ameninţă Rusia în niciun fel.

Problema constă însă în faptul că oficialii ruşi au primit instrucţiuni să respingă tot ceea ce propune Washingtonul. Ministrul de externe, Serghei Lavrov, a demonstrat cel mai bine încăpăţînarea Kremlinului atunci cînd a declarat în urmă cu două săptămîni, că “dacă SUA vorbesc cu atîta încredere de faptul că sistemul de apărare antirachetă nu vizează Rusia, de ce nu pun acest lucru pe hîrtie?”

Lavrov se referea la propunerea Kremlinului ca Washingtonul să semneze un acord în care să se fie declarat că niciun sistem de apărare antirachetă nu va viza vreodată Rusia şi nu va ameninţa securitatea acesteia. Problema, desigur, este că “ameninţarea la adresa securităţii naţionale” a fost întotdeauna un concept foarte vag pentru Kremlin, iar dată fiind strategia Rusiei de a strica relaţiile americano-ruse cu orice preţ, chiar şi o schimbare a uniformelor americane ar putea fi interpretată drept o ameninţare.